Derivate şi compuse: sufixe si prefixe



Derivate şi compuse. Schimbarea categoriei gramaticale
    Derivarea, compunerea şi schimbarea valorii gramaticale sunt  mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului.

Derivare
    Este procedeul de formare de cuvinte pornind de la un cuvânt de bază, cu ajutorul sufixelor şi al prefixelor. Cuvântul rezultat prin derivare se numeşte cuvânt derivat.
  Sufîxele sunt  „afixe postpuse bazei, rădăcinii sau morfemului independent"    (Dicţionar  de ştiinţe ale limbii).
Studiile de specialitate propun o clasificare  deosebit de riguroasă a sufixelor.

Studiile de specialitate propun o clasificare deosebit de riguroasă a sufixelor. În lucrarea Limba română contemporană.  Vocabularul (Ion Coteanu, Narcisa Forăscu şi Angela Bidu Vrânceanu), din  perspectiva clasificării morfemelor se vorbeşte de:
  1.      sufixe substantivale, al căror rezultat este un substantiv: -ar (bucătar). -easă (mireasă); -ime (muncitorime);
  2.      sufixe adjectivale, al căror rezultat este un adjectiv: -esc  (ceresc); -iu  (auriu);
  3.      sufixe verbale, al căror rezultat este un verb: -a (a  brăzda), -i (a înflori);
  4.      sufixe adverbiale, al căror rezultat este un adverb: -eşte (bătrâneşte), -iş  (furiş).

Lucrarea menţionată propune şi o  clasificare semantică a sufixelor:
  1.      sufixe augmentative, cu ajutorul cărora se formează cuvinte  care arată că obiectul denumit este mai mare decât cel denumit de cuvântul de  bază: -andru (copilandru); -an (băietan); -oi/oaie (căsoi, căsoaie) etc.

2.      sufixe diminutivale, cu ajutorul cărora se formează cuvinte  care arată că obiectul denumit este mai mic decât cel denumit de cuvântul de  bază: -aş (copilaş), -uc (sătuc), -el (bătrânel) etc.

3.      sufixe pentru denumirea agentului, contribuind la formarea unor  cuvinte cu înţelesul  de „cel ce îndeplineşte o acţiune": -ar (acar); -aş (arcaş), -easă (cenuşăreasă), -giu (macaragiu) etc.

4.      sufixe pentru denumirea însuşirii din obiecte: -al (săptămânal), -ar/-ară (fugar); -aş/-aşă (băgubaş); -at/-ată (plusat);  -bil/-bilă (demonstrabil); -esc/-ească (domnesc); -eţ/-eaţă (certareţ)  etc.

5.      sufixe pentru denumirea plantelor şi a animalelor: -aş (toporaş), -el/ea (brumărel, albăstrea), -iţă (crăiţă), -uş (cerceluş)  etc.

6.      sufixe pentru denumirea instrumentelor, -ar (alfabetar), -iţă (botniţă),   -tor (dormitor) etc.


7.      sufixe pentru denumiri abstracte: -are (centralizare), -ere (creştem -ire (cucerire); -ătate (bunătate); -ea/ă (amăgea/ă) etc.

8.      sufixe pentru denumirea unei colectivităţi: -arie (papetărie); -ărie (apăraie); -et (brădet); -ime (preoţime); -iş (stejăriş)  etc.

9.      sufixe care implică ideea de loc: -ie (fierarie: „Stătea  până târziu în fierărie"; măcelărie: „Lucra la o măcelărie"); -et (brădet: „Luna răsare din
  brădet") etc.

10.    sufixe  pentru indicarea modalităţii: -este (copilăreşte); -iş (pieptiş) etc.

11.   sufixe  pentru nume proprii de familie: -eseu (Ionescu), -eanu (Vlădeanu) etc.

Sufixoidele (pseudosufixele) apar  numai în  termeni aparţinând limbajelor culte specializate (Ion Coteanu). Ele au valoare  denotativă uşor sesizabilă:
  -fil („iubitor"); -for („care poartă,  purtător");
  -grafie („descriere, ştiinţă a descrierii);
  -gramă („schemă"); -log („specialist");
  -cid („ucigător").

EXEMPLE:     

- hidrofor: care poartă apa;
- insecticid: ucigător de insecte.


  Prefixele sunt afixe „antepuse bazei, cu valoare lexicală în limba  română, care creează un cuvânt nou, de obicei fără a-i schimba categoria  lexico-gramaticală" (Dicţionar de ştiinţe ale limbii).

Ion Coteanu  propune următoarea clasificare a prefixelor:
  1.     prefixe  privative (cu sensul de „fără", „lipsit de": des- (desfiinţa); de-   (deşuruba);
  2.     prefixe  negative, având  rolul de a nega sensul cuvântului de bază: ne-   (neconvingător);
  3.     prefixe  delocutive, formând cuvinte noi de   la locuţiuni:  în- (îm-) (infăptui,  de la locuţiunea „a pune în fapt"; îmbrăţişa, de la locuţiunea „a
  cuprinde în braţe);
4.     prefixe  iterative, utilizate pentru cuvinte exprimând repetarea: răs-  (răz-)   (a se răzgândi); re- (a recăpăta).

Prefixoidele (pseudoprefixeie)  reprezintă cuvinte din limbile greacă şi latină: aero- (grecesc)  „privitor la aer, în legătură cu aerul, privitor la aviaţie, în legătură cu  aviaţia" (aerogara, aerodrom, aeromodel).
  Pentru prefixoide, vezi I. Coteanu, Narcisa Forăscu, Angela  Bidu-Vrânceanu, Umba româna contemporană. Vocabularul, E.D.P.,  Bucureşti, 1985, pp. 240-242).
  Derivarea regresivă este  considerată „o analogie din care rezultă un cuvânt nou, caracterizat  prin faptul că are înfăţişarea unui termen-bază, deşi el este derivat" (1.  Coteanu, op. cit., p. 243). în asemenea situaţie este cuvântul auz provenit  prin derivarea regresivă de la verbul a auzi.

Derivarea parasintetică constituie formarea de cuvinte prin utilizarea simultană a sufixelor şi a prefixelor: a îmbărbăta, a întemeia etc.
 

Atenţie la scrierea derivatelor!
-      prefixul des- înaintea unor cuvinte care încep cu b, d, g, l, m, n, r, v sau vocală devine dez-. Aşadar: dezbate, dezdoi, dezgoli, dezlănţui, dezmembra, deznoda, dezrădăcina, dezvinovăţi, dezechilibra. Înaintea unor cuvinte care încep cu s, ş sau j, des- se transformă în des-: desăra, dejuca,

-prefixul in-, înaintea unor cuvinte care încep cu b sau p devine im-: impropriu, NU inpropriu.

-prefixul în-, înaintea unor cuvinte care încep cu b sau p devine îm-. Deci: îmbrăţişare, îmbrăca, împodobiţi, NU înbrăţişare, înbrăca, înpodobi.

-      prefixul răs-, înaintea unor cuvinte care încep cu b, g, j, n, devine răz-. Aşadar: răzbate, răzgândi, razjudeca.




Taguri: liceu , cls-IX-a , comunicare , lexic , sufixe , prefixe , clasa a-IX-a

Titluri asemanatoare


Poezii

  • Lauda - Nichifor Crainic

    Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza Si lumea o spanzuri în haos de-o raza, Metanie tie, Parinte. Izvod nevazut a...

  • Prietenul - Jan Lulu Stern

    Da-mi mâna, vechi prieten si s-o pornim agale Uniti fiind în toate, cu umar linga umar. Tin minte, intr-o noapte ploua...

  • Adio - Mihai Eminescu

    De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi, cu bine! Mă voi feri în calea mea De tine. De astăzi dar tu fă ce vr...