Harap - Alb de Ion Creanga: Momentele subiectului



MOMENTELE SUBIECTULUI în Basmul Harap-Alb de Ion Creangă

Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lanţ de acţiuni convenţionale/ momentele subiectului (modelul structural al basmului): o situaţie iniţială de echilibru (expoziţiunea), o parte pregătitoare, un eveniment care dereglează echilibrul iniţial (intriga), apariţia donatorilor şi a ajutoarelor, acţiunea reparatorie/ trecerea probelor, refacerea echilibrului şi răsplata eroului (deznodământul).

Expoziţiunea
Autorul porneşte de la modelul popular, reactualizeaza teme de circulaţie universale, dar le organizează conform propriei viziuni, într-un text narativ mai complex decat al basmelor populare. Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor parti narative, etape ale drumului initiatic: etapa initiala, de pregatire pentru drum, la curtea craiului - „fiul craiului, „mezinul (naivul), parcurgerea drumului initiatic - Harap-Alb (novicele/ cel supus iniţierii), rasplata - impăratul (initiatul). Caracterul de bildungsroman al basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale (concretizat in trecerea probelor) şi modificarea statutului social al protagonistului.
Eroul nu are de trecut doar trei probe, ca in basmul popular, ci mai multe serii de probe, potrivit avertismentului dat de tata: „să te fereşti de omul roş, iar mai ales de omul spân, cât îi putea, să n-ai de-a face cu dânşii că sunt foarte şugubeţi", Raul nu este întruchipat de fapturi himerice, ci de omul însemnat, de o inteligenţă vicleană, cu două ipostaze: Spânul şi omul roş/ Împăratul Roşu. Nici protagonistul nu este un Fat-Frumos curajos, voinic, luptator priceput, iar calitatile dobandite in situatii-limita apartin planului psiho-moral.
„Cartea" primită de la Împăratul Verde, care neavând decat fete, are nevoie de un moştenitor la tron (motivul imparatului fara urmaşi), este factorul perturbator al situatiei initiale şi determina parcurgerea drumului (iniţiatic) de cel mai bun dintre fiii craiului (motivul superioritaţii mezinului).
Destoinicia fiilor este probata mai intai de crai, deghizat în ursul de la pod. Aceasta este o proba a barbatiei/ a calitatilor razboinice, conditie initiate, obligatorie pentru eel care aspira la tronul imparatesc. Podul simbolizeaza trecerea la alta etapa a vietii si se face intr-un singur sens: trecerea primejdioasă de la un mod de existentă la altul: [...] de la imaturitate la maturitate”(Mircea Eliade). Mezinul trece aceasta proba cu ajutorul calului nazdravan, care „dă năvală asupra ursului.

Intriga
Trecerea podului urmează unei etape de pregatiri. Drept rasplata pentru milostenia arătată Sfintei Duminici, deghizata în cerşetoare (îi daruieşte un ban), mezinul primeste sfaturi de la aceasta sa ia „calul, armele şi hainele" cu care tatal sau a fost mire pentru a izbândi. Se sugerează astfel că tânărul va repeta iniţierea tatalui, în aceleaşi condiţii, ceea ce motivează „nemulţumirea" lui („Craiul, auzind aceasta, parcă nu i-a prea venit la socoteală") şi sfaturile date din dorinţa de a-l proteja de pericolele pe care şi el le-a traversat candva. Calul, descoperit cu tava de jăratec după trei încercari, va deveni tovarăşul şi sfătuitorul tânărului, dar are şi puteri supranaturale: vorbeşte şi poate zbura. Întâmplările cu cerşetoarea şi calul pun în evidenţă naivitatea, nepriceperea tânărului în a distinge realitatea de aparenţă.

Urmările lipsei de maturitate nu sunt grave la curtea craiului: calul îl sperie când îşi arată puterile, purtându-1 în zbor pe fecior până la nouri, luna şi soare. În schimb, dincolo de spaţiul protector al casei părinteşti, lipsa de maturitate este sanctionata prin pierderea insemnelor originii si a dreptului de a deveni imparat: „Spânul pune mâna pe cartea, pe banii şi pe armele fiului de crai'.
Trecerea podului este urmată de ratacirea in padurea-labirint, simbol ambivalent, loc al morţii şi al regenerarii, caci pentru tânăr se va încheia o etapa şi alta va incepe: „de la un loc i se inchide calea şi încep a i se incurca cărările". Cum are nevoie de un iniţiator, cele trei apariţii ale Spânului îl determină să încalce sfatul părintesc şi, crezând că se află în „ţara spânilor", îl tocmeşte ca slugă. Încă naiv, „boboc în felul sau la trebi de aieste", îi mărturiseşte ce 1-a sfătuit tatăl şi coboară în fântână, fără a se gândi la urmări.

Coborârea în fântână are, in plan simbolic, semnificatia grotei (Jean Chevalier, Alin Gheerbrant, Dicţionar de simboluri), spatiu al naşterii şi al regenerării. Schimbarea numelui/ a identităţii reprezintă începutul iniţierii spirituale, unde va fi condus de Spân. Personajul intră în fântână naiv fecior de crai, pentru a deveni Harap-Alb, rob al Spânului (iniţiatorul). „Răutatea" Spânului îl va pune în situaţii dificile, a căror traversare implica demonstrarea unor calitati morale necesare atunci cand va fi „mare si tare". Juramantul din fantana include si conditia eliberarii (sfarşitul initierii): ,Jură-mi-te pe ascuţişul paloşului tău ca mi-i da ascultare întru toate [...]; şi atâta vreme să ai a mă sluji, până când îi muri şi iar îi învie".

Desfăşurarea acţiunii
Ajunsi la curtea imparatului Verde, Spanul il supune la trei probe: aducerea sălăţilor din Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului, „cu cap cu tot, aşa bătute cu pietre scumpe, cum se găsesc" şi a fetei Împăratului Roş pentru căsătoria Spânului. Mijloacele prin care trece probele tin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale.
Primele doua probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care il sfatuieşte cum sa procedeze şi ii da obiecte magice: pentru urs o licoare cu „somnoroasă", iar pentru cerb obrăzarul şi sabia lui Statu-Palmă-Barbă-Cot. Prima proba îi solicita curajul, iar a doua, mai complicata, pe langa curaj, mânuirea sabiei, stăpânirea de sine şi respectarea juramântului, în pofida ispitei de a se îmbogăţi.
A treia proba presupune o alta etapa a initierii, este mai complexa si necesita mai multe ajutoare. Drumul spre imparatul Roş, om cu „inimă haină", incepe cu trecerea altui pod. Simbolistica este aceeaşi, trecerea intr-o alta etapa a maturizarii, probata prin faptul ca Harap-Alb are acum initiativa actelor sale. Cum pe pod tocmai trece o nunta de furnici, tânărul" hotaraşte să protejeze viata acestora, punand-o in pericol pe a sa si pe a calului, pentru ca alege sa treaca inot „o apă mare". Drept rasplata pentru bunatatea sa, primeste in dar de la craiasa furnicilor o aripa. Aceeaşi răsplata o primeşte de la craiasa albinelor pentru ca le face un stup. În plus, cel care va deveni cândva împărat dovedeşte pricepere, curaj şi înţelepciunea de a ajuta popoarele gazelor.
Ceata de monştri îi insoţeşte spre a-1 ajuta, pentru ca s-a aratat prietenos şi comunicativ: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila şi Păsări-Lăţi-Lungilă.
Pentru a-i da fata, împăratul Roş îl supune pe Harap-Alb la o serie de probe, trecute datorita puterilor supranaturale ale ajutoarelor (personaje himerice şi animaliere): casa de aramă - cu ajutorul lui Gerila (proba focului), ospăţul pantagruelic cu mancare şi vin din belşug: „12 harabale cu pâne, 12 ialoviţe fripte şi 12 buţi pline cu vin" - cu ajutorul lui Flămânzilă şi Setilă (proba pământului şi a apei), alegerea macului de nisip - cu ajutorul fumicilor, straja nocturna la odaia fetei şi prinderea fetei, transformata in pasare, „după lună - cu ajutorul lui Ochila şi al lui Păsări-Lăţi-Lungilă, ghicitul fetei - cu ajutorul albinei (motivul dublului).
Fata imparatului Roş, „o farmazoană cumplită" (are puteri supranaturale), impune o ultima proba: calul lui Harap-Alb şi turturica ei trebuie să aducă „trei smicele de mar şi apă vie şi apă moartă de unde se bat munţii în capete". Proba fiind trecută de cal (prin inşelăciune), fata il insoteşte pe Harap-Alb la curtea împaratului Verde. Pentru erou drumul acesta este cea mai dificila dintre probe, pentru ca se indragosteşte de fata, dar, credincios juramântului facut, nu-i marturiseşte adevarata sa identitate.
Fata il demasca pe Span, care il acuza pe Harap-Alb ca a divulgat secretul şi îi taie capul. În felul acesta il dezleaga de juramant, semn ca initierea este incheiata, iar rolul Spanului ia sfarşit. Calul este acela care distruge intruchiparea raului; „zboară cu dânsul in inaltul ceriului, şi apoi, dându-i drumul de acolo, se face Spânul până jos praf şi pulbere".

Deznodământul
Decapitarea eroului este ultima treapta şi finalul iniţierii, având semnificaţia coborârii în Infern a morţii iniţiatice: »A coborî în Infern însemnă a cunoaşte o moarte iniţiatică, o experienţă susceptibilă de a întemeia un nou mod de existenţă" (Mircea Eliade). Învierea este realizata de farmazoană, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal. Eroul reintra in posesia paloşului şi primeşte recompensa: pe fata împăratului Roş şi imparatia. Nunta şi schimbarea statutului social (devine împărat) confirmă maturizarea eroului. Deznodamântul consta in refacerea echilibrului şi răsplata eroului.
 



Titluri asemanatoare


Poezii

  • Te intreb - Viorica Salajeanu

    A fost al tau vreodata vintul Sau Universul nesfirsit ? Ori soarele din cer luindu-l L-ai dus in miini la asfintit ? Ai ...

  • Lauda - Nichifor Crainic

    Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza Si lumea o spanzuri în haos de-o raza, Metanie tie, Parinte. Izvod nevazut a...

  • Cărbunii - Octavian Goga

    Cărbunii când ţi-or arde-n vatră În seri de ani târzii şi goi, Tu stând la lespedea de piatră Să te gândeşti...