Nuvela: Specia literara nuvela, nuvela istorica



NUVELA ISTORICĂ - SPECIA LITERARĂ - NUVELA

-   Specie a genului  epic în  proză,   de  dimensiuni  relativ reduse (se situează între schiţă şi roman), cu un fir narativ central şi o construcţie epică riguroasă, cu un conflict concentrat, care implică un număr redus de personaje.
-   Naraţiunea se desfăşoară liniar, cronologic, prin înlănţuirea secvenţelor narative.
-   Se observă tendinţa de obiectivare, de atenuare a prezenţei naratorului care nu se implică în subiect şi se detaşează de personaje. Întâmplările sunt relatate alert şi obiectiv; naratorul intervine relativ puţin prin consideraţii personale, iar descrierile sunt minime.
Acţiunea nuvelei este mai dezvoltată decât a schiţei, pusă pe seama unor personaje, ale căror caractere se desprind dintr-un puternic conflict.
Relaţiile temporale şi spaţiale sunt clar delimitate. Timpul derulării evenimentelor este precizat, ceea ce conferă verosimilitate.
Se acordă o importanţă mai mare caracterizării complexe a perso¬najelor decât acţiunii propriu-zise. Personajele sunt caractere formate şi se dezvăluie în desfăşurarea conflictului. În funcţie de rolul lor în acţiune, ele sunt construite cu minuţiozitate (biografia, mediul, relaţiile motivate psihologic) sau sunt portretizate succint.
-  Rolul detaliilor semnificative.
-  Specie epică, în proză, apărută în literatura europeană în secolul al XV-lea (denumirea fr. nouvelle, it. novella, relevă noutatea, caracterul inedit al subiectelor abordate, ceea ce a devenit ulterior tendinţa de obiectivare). Ca specie modernă, nuvela are o construcţie epică riguroasă.

NUVELA Comparativ cu alte specii epice în proză:
-    Prin dimensiune, nuvela şi povestirea se situează între schiţă şi roman:
schiţa < nuvela şi povestirea < romanul
-    Spre deosebire de roman, nuvela este concepută pentru o lectură nefracţionată.

Deosebiri nuvelă - povestire:
Nuvelă    
- tendinţa spre obiectivare a nuvelei    (naraţiunea la persoana a IlI-a)    
- autorul nuvelei îşi construieşte personajul prin mai multe detalii    
- raportul cu realitatea: nuvela urmăreşte realizarea verosimilităţii    
            Povestire
    - caracterul subiectiv, prin situaţia de     transmiţător a naratorului (naraţiunea la persoana I)
    - autorul povestirii este mai interesat     de situaţia epică în care se află personajul
    - povestirea poate  porni  de  la date mai îndepărtate ale realului (întâmplări senzaţionale    sau    insolite),     dar     perspectiva narativă susţine  iluzia autenticităţii

Tipuri de nuvelă:
-    după curent literar: renascentistă, romantică, realistă, naturalistă etc;
-    după temă:  istorică,  psihologică,  fantastică,  filozofică,  anecdotică, socială.

NUVELA ISTORICĂ
caracteristici:
-prezintă fapte şi evenimente istorice, personajele au fost de asemenea personaje istorice
-este inspirată din trecutul istoric (cronici, lucrări ştiinţifice, folclor,letopiseţe,lucrări istorice);
-nuvela istorică este o specie tipic romantică ( în literatura română nuvela istorică a apărut în perioada paşoptistă atunci când s-a dezvoltat romantismul românesc)
-    se distanţează de realitatea istorică prin apelul la ficţiune şi prin viziunea autorului;
-    are ca temă evocarea artistică a unei perioade din istoria naţională, locul şi timpul acţiunii fiind precizate;
-    subiectul prezintă întâmplări care au ca punct de plecare evenimente consemnate de istorie;
-    personajele au numele, unele trăsături şi acţiuni ale unor personalităţi istorice, dar elaborarea lor se realizează prin transfigurare artistică, în conformitate cu viziunea autorului;
-    reconstituirea artistică a epocii se realizează şi prin culoarea locală (mentalităţi, comportamente, relaţii sociale, obiceiuri, vestimentaţie, limbaj), conferită de arta naraţiunii şi a descrierii.
În literatura română creatorul nuvelei istorice este Costache Negruzzi, cele mai cunoscute  nuvele ale sale fiind: Alexandru Lăpuşneanul şi Sobiescki şi Românii.




Titluri asemanatoare