Povestirea: Specia literara povestirea



POVESTIREA

SPECIA LITERARĂ - POVESTIREA
Specie epică, situându-se ca dimensiuni şi amploare a subiectului între schiţă şi roman. Este o naraţiune subiectivizată (relatare din unghiul povestitorului, implicat ca martor sau doar ca mesager al întâmplării), care se limitează la relatarea unui singur fapt epic; interesul nu se centrează în jurul personajului, ci al situaţiei, de unde caracterul etic, exemplar al povestirii. Pentru autenticitatea povestirii pledează doar perspectiva narativă.
Se acordă importanţă naratorului şi actului narării, întâmplărilor şi situaţiilor, mai puţin personajelor.

Povestirea se situează într-un plan al trecutului, principala sa caracteristică fiind evocarea.
Relaţia narator-receptor este mai strânsă decât în cazul nuvelei şi presupune:
-   Oralitate - aparenţa de dialog între narator-receptor; folosirea persoanei I.
-   Ceremonial - dialogul presupune un sistem de convenţii (apariţia povestitorului, pretextul care declanşează povestirea, formulele de adresare etc).
-   Atmosferă - naratorul „regizează" o anumită tensiune, un suspans, pe tot parcursul povestirii, pentru a capta atenţia şi interesul receptorului.

Povestirea în ramă reprezintă o formă de încadrare a uneia sau a mai multor naraţiuni de sine stătătoare într-o altă naraţiune. Prin procedeul inserţiei, se include o povestire în interiorul alteia; se utilizează formule specifice.

Povestirea în povestire - un personaj al naraţiunii principale întrerupe firul acţiunii printr-o istorisire proprie, preluând, în raport cu aceasta, rolul de narator.
 "



Titluri asemanatoare


Poezii