Propozitia (elemente verbale ale comunicarii)



Propoziţie
    Unitate a sintaxei constând într-o comunicare cu un singur predicat
 

CLASIFICARE:
  I.      După  scopul comunicării'. ....
  1.    propoziţii  enunţiative:
  a) propriu-zise;       b) optative;        c)   imperative.

2.    propoziţii  interogative:
  a)   interogative propriu-zise;                b) interogative optative.

II.     După  formă:
  1. propoziţii afirmative;                           2.  propoziţii negative.
I

II.   După  înţeles:
  1.   propoziţii  principale;                          2.  propoziţii secundare.
 

IV.   După încadrare:
  1. propoziţii independente;                      2.  propoziţii dependente.
 

V.    După  relaţia dintre ele:
  1.

propoziţii regente;                              2.  propoziţii subordonate.
 

VI.   După structură:
  1. propoziţii neanalizabile;                     2. propoziţii analizabile.
 

Clasificarea propoziţiilor analizabile, în funcţie de:

1   părţile de propoziţie principale sau  secundare conţinute:
  a) propoziţii simple;             b)  propoziţii compuse.
 

2.     numărul părţilor principale pe care le conţin:
  a) propoziţii monomembre;  b) propoziţii bimembre. â

3.     părţile de propoziţie necesare organizării  interne a comunicării:
  a) propoziţii complete;         b)  propoziţii incomplete (brahilogice).
 

Caracteristici ale  diferitelor tipuri de propoziţii:
  -       Propoziţia afirmativă (clasificare după forma  verbului cu funcţia de predicat). Este o propoziţie al cărei predicat nu este  exprimat prin verb la forma negativă; este o propoziţie care afirmă, nu neagă:  „El a citit anunţul."
 

-      Propoziţia  analizabilă (clasificare  după structură). Este o propoziţie cu o organizare internă clară, în care se  pot identifica funcţiile sintactice ale cuvintelor ce o alcătuiesc: „Radu este  bunul tău prieten."
 

-      Propoziţia  analizabilă completă (clasificare după structură). Este propoziţie care are toate părţile de propoziţie necesare organizării interne a  comunicării respective (cf. Mioara Avram): „El scrie! Plouă de trei  zile."
 

-      Propoziţia  analizabilă dezvoltată (clasificare după structură). Este propoziţia  care, pe lângă părţile principale, are şi părţi secundare sau măcar una  singură: „Ninge domol!"
 

-      Propoziţia  analizabilă incompletă. Brahilogică (clasificare după structură). Este  propoziţia care se reduce la părţi de propoziţie principale sau secundare, cele  absente fiind uşor de sesizat:
  1.   —  Cine ţi-a vorbit despre ei? — Radu.
  2.   —  Când plecaţi? — Mâine.
 

Prima propoziţie analizabilă incompletă  este redusă la subiect (Radu), în timp ce a doua are doar complementul  circumstanţial de timp (Mâine).
 

-      Propoziţia  analizabilă bimembră (clasificare după structură). Este propoziţia  care are exprimate sau nu ambele părţi principale de propoziţie, deci subiectul  şi predicatul: „Tata scrie."
 

-      Propoziţia  analizabilă monomembră (clasificare după structură). Este propoziţia  care are numai o parte de propoziţie principală, fără ca cealaltă parte  principală să fie inclusă ori subînţeleasă: „Plouă domol de, câteva zile peste  oraşul cu vile albe."
 

-     Propoziţia analizabilă simplă (clasificare  după structură). Este propoziţia alcătuită din:
  1.   părţi  principale:     Valeriu citeşte.
  2.    numai predicat:      Plouă!
  3.    numai subiect:       Iarnă!
 

- Propoziţia dependentă (clasificare  după încadrare). Este propoziţia încadrată într-o frază: „I-am văzut şi le-am  vorbit.", „Nu ştiu ce a lucrat ieri."

- Propoziţia enunţiativă  imperativă (clasificare după scopul comunicării). Este propoziţia care  exprimă o poruncă, un sfat, un îndemn, o rugăminte. Se construieşte cu verbe:
  1.   la imperativ:                                      „Spune-mi  adevărul!"
2.   la  conjunctiv cu valoare de imperativ: „Să plecaţi imediat!"

- Propoziţia  enunţiativă optativă (clasificare după scopul comunicării). Este propoziţia  care exprimă dorinţa realizării unei acţiuni sau a unei stări. Se construieşte  cu verbe:
  1.   la  modul condiţional-optativ:               „Aş  merge la ţară."
  2.   la  modul conjunctiv:                           „Să  fi putut, o cumpăram."

- Propoziţia enunţiativă propriu-zisă (clasificare  după scopul comu­nicării). Este propoziţia care exprimă o acţiune sau o stare  considerată ca reală. Poate fi principală sau secundară: „Vreau să plece."

Propoziţia independentă (clasificare după încadrare). Este propoziţia  care constituie singură o comunicare (nu se îmbină cu altele, nu se încadrează  unei fraze).
 

Atenţie! Propoziţia  „— Bine-ai venit!" din „Cât suntem încă pe pace eu îţi zic: — Bine-ai  venit", este principală independentă şi nu o completivă directă, întrucât  nu este legată de unitatea anterioară prin subordonare.

- Propoziţia  interogativă optativă (clasificare după scopul comunicării). Este  propoziţia care constituie o întrebare ce se referă la o dorinţă. Se  construieşte cu verbul la modul condiţional-optativ: „Ai citi cartea?"

- Propoziţia  interogativă propriu-zisă (clasificare după scopul comunicării). Este  propoziţia prin care se realizează o comunicare sub formă de întrebare. Se  construieşte cu verbe:
  1.   la  modul indicativ:           „Ai citit cartea?"
  2.   la  modul conjunctiv:        „Să  vină şi el?"
 

- Propoziţia neanalizabilă (clasificare  după structură). Este propoziţia ale cărei cuvinte nu au o funcţie sintactică  clară. Propoziţiile neanalizabile sunt alcătuite din:
  1.   adverbe de afirmaţie sau de negaţie:
  a) — Vii? — Da!                 b)  — Mergi acolo? — Nu!
 

2.   interjecţii:                         Zău!  L-am speriat!
 

- Propoziţia negativă (clasificare  după forma verbului cu funcţia de predicat). Este propoziţia al cărei predicat  este exprimat prin verb la forma negativă: „Nimeni nu 1-a mai  văzut."
 

Atenţie!

Vorbim  de o propoziţie negativă numai atunci când este negat predicatul. O propoziţie  de tipul „Nu el a scris scenariul" nu este negativă, ci afirmativă.
 

-      Propoziţia  principală (clasificare  după înţeles). Este propoziţia care nu depinde niciodată de o altă propoziţie: „Doreşte să plece la munte."
 

-      Propoziţia  regentă (clasificare  după relaţia dintre propoziţii). Este propoziţia principală sau secundară de  care depinde o subordonată.
  În  fraza: „Am citit cartea (pe care) mi-ai recomandat-o 2/ (când)  ne-am întâlnit."3/, sunt regente propoziţiile nr. 1 şi 2.

- Propoziţia  secundară (clasificare după înţeles). Este propoziţia care depinde  întotdeauna de altă propoziţie, principală sau secundară: „Doreşte să  citească."
 

-       Propoziţia subordonată (clasificare după relaţia  dintre propoziţii). Este propoziţia care depinde întotdeauna de o propoziţie  regentă:
  „Doresc 1/(să) Plec 2/ (unde) ţi-am  spus." 3/
  În  fraza de mai sus propoziţiile 2 şi 3 sunt subordonate.
  Pentru tipurile de subordonate, vezi Mircea  Moţ  (coordonator), Cornelia Chiriţă, Steluţa Pestrea Suciu, Gramatica de la A la Z, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2002, pp. 217-257.




Taguri: liceu , cls-IX-a , comunicare , propozitia , clasa a-IX-a

Titluri asemanatoare