Dorinta de Daniel Branzai



Sa ma-nvesmint in cint
Si sa ma-mbrac in slava.
Din gind sa fac cuvint
Si din cuvint, podoaba. Sa spun ce-i de nespus
Sa simt ce-i peste simturi
Si sa ma urc mai sus
Spre-naltele intinsuri. Sa strig in glas de mut,
Sa glasui prin tacere
Si sa iau cu-mprumut
De la un orb, vedere. Sa merg in nevazut,
Sa urc spre nefiinta,
Sa trec dincol^ de trup,
Sa urc prin umilinta. In lumea cea de-acum
Vreau sa ma pierd pe mine
Si nevazut pe drum,
Sa fiu gasit cu Tine.


Alte poezii de Daniel Branzai





Poezii

  • Te intreb - Viorica Salajeanu

    A fost al tau vreodata vintul Sau Universul nesfirsit ? Ori soarele din cer luindu-l L-ai dus in miini la asfintit ? Ai ...

  • Lauda - Nichifor Crainic

    Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza Si lumea o spanzuri în haos de-o raza, Metanie tie, Parinte. Izvod nevazut a...

  • Cărbunii - Octavian Goga

    Cărbunii când ţi-or arde-n vatră În seri de ani târzii şi goi, Tu stând la lespedea de piatră Să te gândeşti...