Pentru fratele Ionid de Daniel Branzai



Mi-e mersul umil si pasul usor
Si-ades eu m-ascund in tacaere.
Marire nu vreau, nu caut onor,
Nu fac din orgoliu, avere. Nu vreau sa ma-nalt, caci nu vreau sa cad,
Mai mic vreau sa fiu tuturora.
Golit de mindrie, pazit de artag,
Vointa-mi nu-i lege altora. In lumea cea strimba, cu susul in jos,
Micimea nu-i semn de putere,
da-n lumea ce vine, in cea cu Christos,
Domnia-i va fi mingiiere. Cum traznetul cade pe ce-i inaltat,
Minie va fi pentru cel ingimfat.
1981, Dupa o impresionanta vizita la dinsul acasa.



Alte poezii de Daniel Branzai





Poezii

  • Te intreb - Viorica Salajeanu

    A fost al tau vreodata vintul Sau Universul nesfirsit ? Ori soarele din cer luindu-l L-ai dus in miini la asfintit ? Ai ...

  • Lauda - Nichifor Crainic

    Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza Si lumea o spanzuri în haos de-o raza, Metanie tie, Parinte. Izvod nevazut a...

  • Cărbunii - Octavian Goga

    Cărbunii când ţi-or arde-n vatră În seri de ani târzii şi goi, Tu stând la lespedea de piatră Să te gândeşti...