De când a cazut peste mine o stea,
am o rana cu floare la umarul stâng,
o frunza uscata infasura inima mea
si venele ca niste bretele interioare mă trang. Alergam dupa o bicicleta salbateca,
fenomenele cosmice nu mă interesau,
îmi spuneam incurajandu-mă poata ca
lupii-ndrazneala să-adulmece n-au. Linistit, alergam linistit
dupa o bicicleta salbateca.
M-a lovit drept în umar, cazand m-a lovit
steaua aceea romantica. Nicaieri n-a mai fost cum era,
vulturii zburau cu aripi de gresie
peste rana care darnic se deschidea,
floarea n-avea nici o impresie. Glasul meu s-a întors catre mine, si azi
suna-n mine ca doar eu să-l aud.
Ploile cosmice cad peste brazi,
sufletu-mi este rece si ud.

Alte poezii de Daniel Dragan