scâncetele mele de copil de Dorin Popa



mă apropii de bătrâneţe şi tot ascund
sub haină
scâncetele de copil

Doamne, în urma tuturora mereu rămân!

melancolia şi golul
îmi sprijină
prea-plinul,
piedicile şi nehotărârea
în locul meu
hotărăsc,
deodată cu spaima
speranţa mă vizitează

un secol încă de-aş mai trăi
nu mi-ar ajunge vremea
să-mi plâng pe pământ,
până la capăt,
viaţa aceasta pe care
tocmai o pierd


Alte poezii de Dorin Popa





Poezii