versuri uitate printre butoaiele vechi de Dorin Popa



îmi era atîta de ruşine
că te iubesc
încît mă ascundeam
în pivniţe adînci
după cîte un butoi vechi
scîncind încet
să nu audă nimeni
să nu afle nimeni
despre vraja
care mă izbise din senin,
fără ca eu să am vreme
să îmi ţin respiraţia
măcar acum,
după ce, împleticit,
am trecut prin viaţa mea
fără să o înţeleg,
acum îţi pot întinde
scrisorile nescrise atunci,
acum pot, în oglinzile nostalgiei,
să te privesc
drept în faţă




Alte poezii de Dorin Popa





Poezii