Pianissimo de Ion Minulescu



S-a-nserat...
Nu se mai vede pe covoare
Nici o floare...
În bogatele-ţi inele
Nu mai suferă - vasal -
Nici un suflet mineral,
Nici un gest de mâini rebele
Nu mai turbură-nserarea
Ce-ascunde-ntre perdele
Sugrumându-şi respirarea
Pe tablouri,
Pe icoane,
Pe oglindă,
Pe sofa
Şi pe roşia lalea,
Încrustată,
Ca o pată
De amurg, pe gura ta... Între noi şi restul lumii
S-a lăsat ca o cortină
Agonia unei dâre de lumină...
Hai să punem capăt glumei
Şi, sub braţele troiţei olteneşti de la
Corcova,
Hai să ne iubim în cinstea
Lui Giacomo Casanova!... S-a-nserat...
Nu se mai vede pe covoare
Nici o floare...


Alte poezii de Ion Minulescu