Nastere de Iulian Boldea



din trufia trupului ei
cu carnea susurând discret o rugă neştiută
copilul se desprindea lent de neant.
se zbătu câteva clipe cu zdrenţe amniotice în juru-i
ca o aură de sânge şi fecale.
nici o amintire din lumea cealaltă, ca şi cum
memoria i-ar fi fost ştearsă dintr-o dată:
doar un ţipăt scurt vestind
intrarea într-o nouă lume
o nouă lume


Alte poezii de Iulian Boldea