A doua scrisoare - Logos de Maria Eugenia Olaru



Bogată mult eram în sărăcie,
Căci nestatornică de-i slava lumii
şi norocirea schimbătoare,
deasupra-I Inima cea mare
ce pentru noi, din îndurare,
vândut S-a dat, şi lumii prins,
şi judecat, şi răstignit,
de marea-I Dragoste cuprins,
ne-a înălţat prin firea Sa
durerea şi-umilinţa să putem ierta.
De-i adîncită-n sinea ei durerea,
Lumina de-i pe chip răsfrântă,
Va fi doar taină lacrima ascunsă
şi mângâierea jertfei din Iubire sfântă.
Căci din surâs iertarea de-nfloreşte
E mult mai blândă-n sinea ei Iubirea,
în linişte şi alinare tandră stă zidirea,
şi-i mângâiere tainică-n adânc rostirea.





Alte poezii de Maria Eugenia Olaru





Poezii

  • Afla - Lucian Avramescu

    poti sa apari in ferestre goala tinand discursuri interminabile despre tehnologia dragostei poti sa masori in rochie de...

  • Muntele - Marin Sorescu

    Tin locul unei pietre de pavaj, Am ajuns aici Printr-o regreatabila confuzie. Au trecut peste mine Masini mici, Autocam...

  • Romanţa cheii - Ion Minulescu

    Cheia ce mi-ai dat aseară - Cheia de la poarta verde - Am pierdut-o chiar aseară!... Dar ce cheie nu se pierde? Cheia ...