A treizeci şi una scrisoare de Maria Eugenia Olaru



"Orice epocă poate fi numită un ,
o tranziţie intre trecut şi viitor"1

Eram şi prinţ, şi cerşetor eram.
Vorbeam cu peştii mărilor despre lupta in van
Ce desparte pe prinţ de cioban.
Ca o mângâiere dintr-un fulg de zăpadă
Venea Iubirea pe toţi să ne vadă!
Cu fiecare strigăt de lumină
Ce pe frunte-mi încet adăsta
Ştiam că universul naşte şi se cuibăreşte in inima mea.
Ştiam că Cerul mi se dăruieşte,
Pâmăntul blănd la sân mă legăna.
Purtam Cuvântul ca pe-o Cruce
Şi stea pe frunte Binecuvântarea Sa.
De in mi-e mantia cerească
şi diademă roua din câmpii,
mi-e spin iubirea pâmântească
Şi-mi curg prin sânge adevăruri mii.
Mi-e gol piciorul, nisipiu pământul
Şi cântec de Rouă pe buze Cuvântul.


Alte poezii de Maria Eugenia Olaru





Poezii

  • Dodeskaden - Mircea Dinescu

    Ce-ati facut cu nebunii din gari ? Macar ei n-aveau limba de cirpa. Saci cu piine,sudoare,tigari si tacerea complice si ...

  • Noaptea de decembrie - Alexandru Macedonski

    Pustie si albă e camera moartă... Si focul sub vatră se stinge scrumit...-- Poetul, ălături, trăsnit stă de soart...

  • Cânt - Magda Isanos

    Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...