La icoana Sfântului Antonie cel Mare de Maria Eugenia Olaru



Sunetul mării, ajuns lumii prin noapte,
cerc murmurat din treaptă în treaptă,
sau poate febra bătăilor repetate în uşă.
Dar fii-va Lumina adevărul tainic închis într-o scoică!
Iar acum privesc, cu credinţă şi bisturiului alături lucind,
scoica închisă în inima mea.
Acest Adevăr al clipei întru scoaterea la Lumină.
Şi aşteptând, mă întreb despre rostul Luminii,
pe care mereu, mereu o aştept.
Şi fi-va Iubire în gestul acesta!


Alte poezii de Maria Eugenia Olaru





Poezii

  • Dodeskaden - Mircea Dinescu

    Ce-ati facut cu nebunii din gari ? Macar ei n-aveau limba de cirpa. Saci cu piine,sudoare,tigari si tacerea complice si ...

  • Noaptea de decembrie - Alexandru Macedonski

    Pustie si albă e camera moartă... Si focul sub vatră se stinge scrumit...-- Poetul, ălături, trăsnit stă de soart...

  • Cânt - Magda Isanos

    Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...