Scrisoare de dor către casă de Maria Eugenia Olaru



Umblă luna pe străzi.
Surâsul alb muşcă din trecut
ca o garoafă albă întunerecul nopţii.
Amintirile toate dor.
Aparentă liniştea dincolo de ziduri
şi doar în zborul Luminii uitarea
ca o flacără tăcerii.
Rădăcini ale dăinuirii,
dureros rodul luminii
printre genunile pereţilor
lumeşte pictaţi...
Suspendaţi în plase colorate
fluturii dansează incertitudini.
Dumnezeul marii singurătăţi
umblă mângâind prin cetate
şi susură, cântă izvorul
Iubirii revărsate în toate!


Alte poezii de Maria Eugenia Olaru





Poezii

  • Anul Nou - Vasile Militaru

    Din cireşul veşniciei S-a mai scuturat o floare După ce-a visat sub lună După ce-a surâs sub soare. Şi-n clipiţ...

  • Adio - Mihai Eminescu

    De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi, cu bine! Mă voi feri în calea mea De tine. De astăzi dar tu fă ce vr...

  • Noaptea de decembrie - Alexandru Macedonski

    Pustie si albă e camera moartă... Si focul sub vatră se stinge scrumit...-- Poetul, ălături, trăsnit stă de soart...