Zăpada mieilor de Maria Eugenia Olaru



Trecut-am prin vremuri înfioraţi
şi tăcând pe strada cu Frica.
Şi piciorul ei, ostenit, izbitor înainte-napoi,
lovit-a cu durere şi ură şi-n noi.
Şi deodată, în cîmpul tainelor ei,
ningea cu zăpadă de miei!
Înaintea vitrinelor cu măşti de hîrtie
sperat-am iubirea de-o veşnicie.
Cu mînuţele calde, lipite de geam
din iubire, Iubire mai mare cerşeam.
Şi singură, singură lacrima-şi căuta
să se prelingă în iesle de Stea.


Alte poezii de Maria Eugenia Olaru





Poezii

  • Dodeskaden - Mircea Dinescu

    Ce-ati facut cu nebunii din gari ? Macar ei n-aveau limba de cirpa. Saci cu piine,sudoare,tigari si tacerea complice si ...

  • Noaptea de decembrie - Alexandru Macedonski

    Pustie si albă e camera moartă... Si focul sub vatră se stinge scrumit...-- Poetul, ălături, trăsnit stă de soart...

  • Cânt - Magda Isanos

    Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...