Muntele de Marin Sorescu



Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie. Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Sitot felul de picioare. Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii. Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi. Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland: Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!


Alte poezii de Marin Sorescu





Poezii

  • Orion - Geo Bogza

    Nici o corabie nu s-a întors vreodata Din marile sudului sau de la capricorn Atât de pura si eleganta fregata, Cum se ...

  • Amintirea - Vasile Voiculescu

    Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea Iubirii noastre, tocmai ca o floare Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea Ui...

  • Rugă pentru părinţi - Adrian Paunescu

    Enigmatici şi cuminţi, Terminându-şi rostul lor, Lângă noi se sting şi mor, Dragii noştri, dragi părinţi. Chi...