Scara la cer de Marin Sorescu



Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu. În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic, Mi se arunca de sus. Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata. - Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!


Alte poezii de Marin Sorescu





Poezii

  • Lauda - Nichifor Crainic

    Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza Si lumea o spanzuri în haos de-o raza, Metanie tie, Parinte. Izvod nevazut a...

  • Prietenul - Jan Lulu Stern

    Da-mi mâna, vechi prieten si s-o pornim agale Uniti fiind în toate, cu umar linga umar. Tin minte, intr-o noapte ploua...

  • Adio - Mihai Eminescu

    De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi, cu bine! Mă voi feri în calea mea De tine. De astăzi dar tu fă ce vr...