Elegia sexagenarului adolescent de Stefan Baciu



Ninge cu flori de plumeria peste automobile
bunici sunt azi neuitatele noastre copile prieteni de eri au plecat la odihna'n morminte
cenuse si plumb cad deavalma peste cuvinte taifunul istoriei bate crunt prin golite bodegi
la pensie-au iesit boemi si piccoli si regi numai eu stau singur si mut în port la Antofagasta
si Anzilor albi le privesc sub cerul albastru creasta curge sangele vremii cu nisipul lumii'n clepsidra
la fiece colt de strada scoate capul o hydra zadarnic astept în Tegucigalpa tramvaiul 5
departe, la Turnu Magurele, plang ultimele caterinci duce uraganul în nestire, carti, reviste si manuscrise
am rămas acelasi amestec de Don Quijote si Ulise.


Alte poezii de Stefan Baciu





Poezii

  • Lauda - Nichifor Crainic

    Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza Si lumea o spanzuri în haos de-o raza, Metanie tie, Parinte. Izvod nevazut a...

  • Prietenul - Jan Lulu Stern

    Da-mi mâna, vechi prieten si s-o pornim agale Uniti fiind în toate, cu umar linga umar. Tin minte, intr-o noapte ploua...

  • Adio - Mihai Eminescu

    De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi, cu bine! Mă voi feri în calea mea De tine. De astăzi dar tu fă ce vr...