Vasile Voiculescu de Vasile Voiculescu



Tu care smulgi ţiparii din nămolurile noastre
Şi împinşi de un fără de împotrivire alean
Îi întorci peste orice stavile şi dezastre
Sub meridianele pururi albastre
La baştina lor caldă din Ocean,
Nu ne uita în aceste tărâmuri cu vină
Ţipari nostalgici unor tărâmuri sfinte
Strămută-ne-n baştina noastră cea din-nainte
Acolo unde-am văzut paradisiaca lumină
În oceanele nesfârşitei fericiri din sânul Tău, Părinte.



Alte poezii de Vasile Voiculescu





Poezii

  • Dodeskaden - Mircea Dinescu

    Ce-ati facut cu nebunii din gari ? Macar ei n-aveau limba de cirpa. Saci cu piine,sudoare,tigari si tacerea complice si ...

  • Noaptea de decembrie - Alexandru Macedonski

    Pustie si albă e camera moartă... Si focul sub vatră se stinge scrumit...-- Poetul, ălături, trăsnit stă de soart...

  • Cânt - Magda Isanos

    Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...