Amintirea de Vasile Voiculescu



Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea
Iubirii noastre, tocmai ca o floare
Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea
Uitată-n colţul mesei, unde moare. Nu-i nimeni în odaia tânjitoare.
Oglinda-n podini şi-a holbat privirea.
Perdelele lungi ţin calea către soare ...
Păianjenii şi-au întrerupt urzirea. Privindu-se în cupă ofilite,
Din miezul veşted foile mâhnite
Se rup, treptat, cu-o mută iroseală Picând domol în umbra liniştită ...
Şi floarea amintirii, părăsită,
Se scutură petală cu petală În apa vremii veche şi clocită.


Alte poezii de Vasile Voiculescu





Poezii