Atractie paronimica (elemente verbale ale comunicarii)



Atracţie paronimică
    Este un fenomen ce constă în faptul că un paronim mai des utilizat şi mai cunoscut vorbitorilor îl atrage pe acela care este mai puţin cunoscut, substituindu-i-se.
 

Un exemplu îl constituie cuvântul şasiu (provenit din fr. „châssis"), înlocuit cu saşiu, de origine  turcească.

Alte exemple de atracţie paronimică: apropia - apropria; speţe - speze; ori -or; gira - ger a.

Theodor Hristea insistă asupra faptului că nu  trebuie acceptată înlocuirea termenului de etimologie populară (modificarea  formei unui cuvânt prin motivarea greşită a originii sale) cu acela de atracţie  paronimică, din trei motive. Le amintim întrucât scot foarte bine în  evidenţă specificul atracţiei paronimice.

1.     Se poate vorbi de atracţie paronimică în limitele cvasiomonimiei celor  doi termeni care se pun în relaţie, unul, subliniază lingvistul citat, în  calitate de inductor, celălalt în calitate de element indus (atras de primul).  Or, etimologia populară are o sferă mult mai largă, elementul inductor şi cel  indus nu sunt întotdeauna paronime. (Un exemplu de etimologie populară îl  constituie lăcramaţie, trimiţând spre „lacrimă / a lăcrima").

2.  In  cazul atracţiei paronimice inductorul (cel care atrage) este un singur cuvânt,  care înlocuieşte elementul indus (atras), ca în cazul a gira - a ger a (primul  substituindu-se celui de-al doilea); etimologia populară nu pune în relaţie un  inductor format dintr-un singur cuvânt (lăcramaţie -lacrimă, a lăcrima; renumeraţie - număr, a număra).
 

3. Dacă atracţia paronimică este în final o  substituire de termeni, etimologia populară este alterarea şi  deformarea elementului inductor (lacrimă, a lăcrima ->  lăcrămaţie).

 


Taguri: liceu , cls-IX-a , comunicare , paronim , clasa a-IX-a

Titluri asemanatoare