Caracterizarea lui Ana din Moara cu Noroc de Ioan Slavici



CARACTERIZAREA LUI ANA din Moara cu Noroc de Ioan Slavici

Şi Ana are un destin tragic, cu toate că ea întruchipează în familie duioşia, candoarea,  inocenţa.
  Portretul ei fizic este realizat în  mod direct de  către narator, prin intermediul unor adjective cu valoare de epitet: „Ana era  fragedă şi subţirică, Ana era sprintenă şi mlădioasă". Protejată întâi  de mamă şi  apoi  de soţ, Ana trăieşte ca într-un clopot de sticlă. De aceea, la apariţia lui  Lică, ea se cutremură „oarecum speriată de bărbăţia înfăţişării lui". Totuşi  dă  dovadă  de inteligenţă şi de intuiţie, atunci când încearcă să-1 apere pe Ghiţă de  influenţa malefică a lui Lică. Stăpână pe sine, îi spune soţului răspicat şi  hotărât: „- Ghiţă!... Nu vorbi cu mine ca şi cănd ai avea un copil înaintea  ta[...]. Fă cum ştii, dar eu îţi spun şi nu mă lasă  inima să nu-ţi  spun că Lică e om rău şi primejdios".
 

Caracterizarea  indirectă se constituie treptat din  gesturile, faptele, vorbele şi gândurile personajului.
  Ana se simte tot mai părăsită de Ghiţă, încearcă  să-1 ajute, să-i pătrundă gândurile, dar acesta se înstrăinează de ea şi o aruncă treptat în braţele lui Lica,  îndemnând-o mai  întâi să joace cu el, că „doar  n-o să-i ia ceva din frumuseţe". Este adânc jignită de lipsa de  încredere pe care i-o arată Ghiţă şi, sperând că îi va stârni gelozia, începe  să-i acorde din ce în ce mai multă atenţie lui Lică. Cuprinsă de vraja lui Lică, fascinată de magnetismul lui, „Ana alunecă rapid spre  prăpastia păcatului".

Dezgustată de laşitatea soţului care o lasă singură cu Lică şi pleacă la Ineu, Ana i se dăruieşte lui Lică într-un gest de răzbunare disperată. Dispreţul profund pe care-1 simte pentru  Ghiţă şi pentru faptele sale reiese din declaraţia pe care i-o face lui Lică: „Tu  eşti om, Lică,  iar Ghiţă nu e  decât muiere îmbrăcată în haine bărbăteşti, ba chiar mai rău decât aşa".
  În mod inevitabil, Ana sfârşeşte tragic, înjunghiată de Ghiţă, căruia-i strigă cu disperare că nu  vrea să moară. Înainte să-şi dea  sufletul, simţindu-1 pe  Lică aproape, „ea ţipă dezmierdată,  îi muşcă mana şi îşi înfipse ghearele în obrajii lui, apoi căzu moartă lângă soţul ei". „Aceste ultime zvâcniri ale  eroinei sugerează totul: ura şi dispreţul pentru soţul nedemn, setea de  răzbunare, dar şi patima neostoită pentru Lică, conştiinţa vinovăţiei şi în acelaşi timp a nevino­văţiei"(Pompiliu Marcea).




Taguri: teorie , cls-IX-a , nuvela , nuvela psihologica , Slavici , Moara cu noroc , personajele , clasa a-IX-a

Titluri asemanatoare


Gimnaziu


Liceu



Autori

Tristan Tzara

poet

Ioan Slavici

prozator,dramaturg,povestitor,nuvelist,romancier

Ion Barbu

poet

Geo Bogza

poet

Poezii

  • Cânt - Magda Isanos

    Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...

  • Cântec - George Toparceanu

    Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când...

  • nesfârşită-i surparea - Dorin Popa

    mi-a fost ruşine şi niciodată nu ţi-am scris niciodată n-am crezut că te-aş putea atinge unele semne te preveste...

Poeti

Cautari pe site

Antonimele , paronime , Fami ia lexicala a cuvantului zi , petruta de mircea cartarescu povestire pe momentele subiectului , Povestea lui mos craciun de mihail sadoveanu , Moara cu noroc figuri de stil , text informativ , Momentele subiectului cinci paini , Iarna de mihail sadoveanu , Iarna de sadoveanu , Omonime pentru cuv ntul picior , sadoveanu , Momentele subiectului puiul , Iarna de migail sadoveanu , Iarna de mihail Sadoveanu povestire , cum sa invatam romineste de c negruzzi , Castel regula de despartire ,