Caracterizarea lui Lica Samadaul din Moara cu Noroc de Ioan Slavici



  CARACTERIZAREA LUI LICĂ SĂMĂDĂUL  din Moara cu Noroc de Ioan Slavici
 
 Lică Sămădăul exercită  asupra celorlalte personaje din nuvelă o fascinaţie diabolică. „El  reprezintă încarnarea unui principiu, singura personalizare directă şi expresă  din literatura lui Slavici a «voinţei de putere»". Lică este  caracterizat în mod direct de narator încă de la prima apariţie: „un om de  treizeci şi şase de ani, înalt, uscăţiv şi supt la faţă, cu mustaţa lungă, cu  ochii mici şi verzi şi cu sprâncenele dese şi împreunate la mijloc. Lică era  porcar, însă dintre cei care poartă cămaşă subţire şi albă ca floricelele,  pieptar cu bumbi de argint şi bici de carmajin /.../". Lică „irumpe  parcă, dintr-o pre-realitate sau metarealitate paralelă naraţiunii, unde a  existat pană atunci."(Magdalena Popescu)
 

„Tactica  Sămădăului este de a respinge obişnuitul relaţiilor normale şi a le impune fără  discuţie pe cele specifice lui. Evită să vorbească cu femeile şi cere, cu o  blândeţe imperativă, să vină cârciumarul". Lică îşi impune de la  început regulile şi îşi enunţă pretenţiile, în felul acesta  autocaracterizându-se: „Eu sunt Lică Sămădăul... Multe se zic despre mine,  multe vor fi adevărate şi multe scornite. [...] Eu voiesc să ştiu totdeauna  cine umblă pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice şi cine ce face, şi voiesc  ca nimeni în afară de mine să nu ştie. Cred că ne-am înţeles".

Tot în  mod direct îl caracterizează şi Ana, care intuieşte că Lică e „om rău şi primejdios". Însă cel mai exact îl caracterizează Pintea, un fost tovarăş de-al lui,  care se făcuse jandarm tocmai pentru a se răzbuna: „El are o singură  slăbiciune, una singură: să facă, să se laude, să ţie lumea de frică şi cu  toate aceste să râdă şi de dracul şi de mumă-sa. Să râdă de noi, Ghiţă, de noi".
  „Orgoliul  lui [Lică] e unul de stăpân care nu doar îşi subordonează oamenii, dar se  substituie destinului lor". Bun cunoscător de oameni,  Lică ştie cum să utilizeze slăbiciunile celorlalţi, cum să le transforme  vulnerabilitatea într-o armă favorabilă pentru el. Astfel, se foloseşte de  patima lui Ghiţă pentru bani spre a-1 atrage pe acesta în afacerile lui  necurate şi apoi, pentru a-l dezarma pe cârciumar în totalitate şi pentru a-i  anula personalitatea. Profită de fascinaţia pe care o exercită asupra Anei,  determinând-o sa i se dăruiască.    De  altfel,  Ghiţă însuşi îi spune la un   moment dat: „Tu nu eşti om, Lică, ci  deavol".  Şi într-adevăr, Lică are o anumită doză de demonism în sufletul său, lucru ce  reiese din propria mărturisire: „Ştiu numai că mă aflam la strâmtoare când  am ucis cel dintâi om. [...] Apoi am ucis pe cel de al doilea, ca să mă mângâi  de mustrările ce-mi făceam pentru cel dintâi. Acum sângele cald e un fel de  boală, care mă apucă din când în cănd...".
 

Construit din lumini şi umbre, personajul are în  structura sa morală şi unele elemente de factură romantică, de personaj  excepţional aflat în împrejurări excepţionale: este generos cu cei care-1  sprijină în afaceri, la petreceri este vesel, binevoitor, chiar seducător,  se dovedeşte neînduplecat cu trădătorii, elocventă în acest sens fiind uciderea  femeii care se ocupă de vânzarea lucrurilor furate de el şi care este pedepsită  pentru că a îndrăznit să-şi oprească un lanţ de aur care-i plăcuse.
  Lică marchează nefast destinul tuturor  celor  care intră în contact cu el. Astfel Lică îl va aduce pe Ghiţă în situaţia de  a-şi ucide soţia, Ghiţă va muri ucis de Răuţ tot din ordinul lui Lică, iar  acesta din urmă după ce va incendia cârciuma de la Moara cu noroc, îşi va  zdrobi capul într-un copac pentru a nu cădea viu în  mâinile  lui Pintea. Sfârşitul personajului este pe măsura faptelor sale.
 





Taguri: teorie , cls-IX-a , nuvela , nuvela psihologica , Slavici , Moara cu noroc , personajele , clasa a-IX-a

Titluri asemanatoare


Gimnaziu


Liceu



Autori

Camil Petrescu

dramaturg

Tudor Arghezi

poet,prozator

Ion Luca Caragiale

dramaturg

Titu Maiorescu

critic

Poezii

  • Cărbunii - Octavian Goga

    Cărbunii când ţi-or arde-n vatră În seri de ani târzii şi goi, Tu stând la lespedea de piatră Să te gândeşti...

  • Anul Nou - Vasile Militaru

    Din cireşul veşniciei S-a mai scuturat o floare După ce-a visat sub lună După ce-a surâs sub soare. Şi-n clipiţ...

  • Clio - Mateiu Ion Caragiale

    Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbenite Stă-mbălsămată taina măririi strămoşeşti. Amurgul rug de purpur...

Poeti

Cautari pe site

polisemie , sinonime , Alexandru l pu neanu , caracteriare ghita , Harap alb eseu , alexandru lapusneanul , sens denotativ , cuvinte polisemantice , cuvinte monosemantice , paronime , omonime , antonime , cuvantul , Caracterizarea lui jupan Dumitrache , sens denotativ si sens conotativ , cratima , Voinicul povestire de emil g rleanu ,