Cuvantul (elemente verbale ale comunicarii)



Elemente  verbale ale comunicării
  (cuvântul, propoziţia, fraza, unitatea frazeologică)
 

1. Cuvânt
Unitate fundamentală a limbii funcţionând la toate nivelurile ei: fonetic,  morfologic, sintactic, semantic şi stilistic.

Cuvântul ca unitate de bază a vocabularului  asociază o anumită formă cu un sens sau mai multe sensuri.
  În comunicare, cuvintele funcţionează  în calitate de semne. Semnul lingvistic este o unitate alcătuită din  două laturi: forma sau latura semnificantă (semnifîcantul) şi sensul sau latura care semnifică ceva (semnificatul).

Forma fonică a cuvântului este constituită ea însăşi din  unităţi succesive (sunetele din care este format cuvântul în succesiunea lor)  sau unităţi non-succesive (accentul, intonaţia). Pentru redarea acestei laturi  a semnificantului (respectiv sunetele) se foloseşte transcrierea  fonetică, notată între paranteze drepte [ ] sau transcrierea fonologică, notată  între bare oblice / /. Semnificatul prin care se înţelege, de obicei, sensul cuvântului se descrie prin cuvinte în paranteză („ "). De exemplu: ceafă [Cafă], „partea de dinapoi a gâtului, a capului".

Dacă ţinem seama că semnul trimite la o realitate  non-lingvistică, ce este ceva diferit de semn, apare un al treilea element al  relaţiei. Acesta este referentul. De exemplu, cuvântul copac, alcătuit  din cinci unităţi succesive care constituie semnifîcantul (c, o, p, a,  c), respectiv cinci sunete (trei consoane şi două vocale, două silabe)  semnifică, adică are sensul, respectiv semnificatul „plantă cu trunchiul  lemnos şi înalt, ale cărei crengi se ramifică în coroană".

Referentul este  obiectul din realitatea extralingvistică care este denumit de cuvânt, respectiv  copacul ca obiect sau clasa de obiecte (toţi copacii), pentru că un cuvânt generalizează sau exprimă generalul.

Relaţia  care leagă cuvintele şi lucrurile (referenţii) este cea de referinţă.

--Obiect (Referent)—> Semn    
 ---------formă (imaginea acustică)
  ---------sens (imaginea obiectului)


  OBSERVAŢIE:
  Sensul unui cuvânt poate să trimită la un  referent care aparţine şi unei realităţi   imaginare (referentul pentru balaur, zână este  un obiect fantastic).
  Între  referent (realitatea obiectivă) şi forma sonoră a cuvântului nu se poate   stabili nici o legătură, afară poate de  cuvintele onomatopeice, deci relaţia este
  întâmplătoare  (arbitrară).




Taguri: liceu , cls-IX-a , comunicare , cuvantul , clasa a-IX-a

Titluri asemanatoare


Gimnaziu


Liceu



Autori

Ana Blandiana

poet,prozator,eseit

George Cosbuc

poet

Mihai Eminescu

poet,prozator

Stefan Doinas

poet,eseit

Poezii

  • Cântec - George Toparceanu

    Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când...

  • Anul Nou - Vasile Militaru

    Din cireşul veşniciei S-a mai scuturat o floare După ce-a visat sub lună După ce-a surâs sub soare. Şi-n clipiţ...

  • Te intreb - Viorica Salajeanu

    A fost al tau vreodata vintul Sau Universul nesfirsit ? Ori soarele din cer luindu-l L-ai dus in miini la asfintit ? Ai ...

Poeti

Cautari pe site

Caracterizarea mamei lui lician blaga , Rezumat recreatia mare , Caracterizarea genei din titanic vals , Iarna povestire , Morome ii momentele subiectului , Povestirea iarna , Antonime contextuale , clasa a IIa , Caracterizarea mamei lui blaga , Compunere in care sa intrebuintati toate semnele ortografice , familia lexicala a cuvantului vecin , Momentele subiectului tren de placere , fraza juxtapunere , Iarna de mihail sadoveanu , Prezint oral un motiv pentru care i ar fi pl cut i un motiv pentru care nu i ar fi pl cut s te g se ti n locul c l torului din nara iunea citita , Momentele subiectului cezara , Testul la care este supus ghita ,