Cuvantul (elemente verbale ale comunicarii)
Elemente verbale ale comunicării
(cuvântul, propoziţia, fraza, unitatea frazeologică)
1. Cuvânt
Unitate fundamentală a limbii funcţionând la toate nivelurile ei: fonetic, morfologic, sintactic, semantic şi stilistic.
Cuvântul ca unitate de bază a vocabularului asociază o anumită formă cu un sens sau mai multe sensuri.
În comunicare, cuvintele funcţionează în calitate de semne. Semnul lingvistic este o unitate alcătuită din două laturi: forma sau latura semnificantă (semnifîcantul) şi sensul sau latura care semnifică ceva (semnificatul).
Forma fonică a cuvântului este constituită ea însăşi din unităţi succesive (sunetele din care este format cuvântul în succesiunea lor) sau unităţi non-succesive (accentul, intonaţia). Pentru redarea acestei laturi a semnificantului (respectiv sunetele) se foloseşte transcrierea fonetică, notată între paranteze drepte [ ] sau transcrierea fonologică, notată între bare oblice / /. Semnificatul prin care se înţelege, de obicei, sensul cuvântului se descrie prin cuvinte în paranteză („ "). De exemplu: ceafă [Cafă], „partea de dinapoi a gâtului, a capului".
Dacă ţinem seama că semnul trimite la o realitate non-lingvistică, ce este ceva diferit de semn, apare un al treilea element al relaţiei. Acesta este referentul. De exemplu, cuvântul copac, alcătuit din cinci unităţi succesive care constituie semnifîcantul (c, o, p, a, c), respectiv cinci sunete (trei consoane şi două vocale, două silabe) semnifică, adică are sensul, respectiv semnificatul „plantă cu trunchiul lemnos şi înalt, ale cărei crengi se ramifică în coroană".
Referentul este obiectul din realitatea extralingvistică care este denumit de cuvânt, respectiv copacul ca obiect sau clasa de obiecte (toţi copacii), pentru că un cuvânt generalizează sau exprimă generalul.
Relaţia care leagă cuvintele şi lucrurile (referenţii) este cea de referinţă.
--Obiect (Referent)—> Semn
---------formă (imaginea acustică)
---------sens (imaginea obiectului)
OBSERVAŢIE:
Sensul unui cuvânt poate să trimită la un referent care aparţine şi unei realităţi imaginare (referentul pentru balaur, zână este un obiect fantastic).
Între referent (realitatea obiectivă) şi forma sonoră a cuvântului nu se poate stabili nici o legătură, afară poate de cuvintele onomatopeice, deci relaţia este
întâmplătoare (arbitrară).
Titluri asemanatoare
Gimnaziu
Categorii
Liceu
Poezii
-
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! - Radu Gyr
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ri...
-
Anul Nou - Vasile Militaru
Din cireşul veşniciei S-a mai scuturat o floare După ce-a visat sub lună După ce-a surâs sub soare. Şi-n clipiţ...
-
nesfârşită-i surparea - Dorin Popa
mi-a fost ruşine şi niciodată nu ţi-am scris niciodată n-am crezut că te-aş putea atinge unele semne te preveste...
Poeti
Cautari pe site
Caracterizarea mamari lui Lucian Blaga din harnicul si c ntecul v rstelor , Sens opus ptr bucuros , Campul semantic al cuvantului cinematrograf , Familia de cunite pentru pachet , caracterizare ana moara cu noroc , Compunerea , Derivarea compunerea , Elev de Mircea Santimbreanu , Programa clasa a VII , Programa literatura clasa a 7 a , Balada clasa a 7 a , Caracterizarea lui fat frumos tinerete fara batranete si viata fara de moarte , Prezinta un motiv pentru care tiar fi placut si un motiv pentru care nu tiar fi plact bala alba , Familia lexicala a cuvantului mama , Bunica se pregateste sa moara , ultimul berevoi de vasile voiculescu caracterizarea vrajitorului , Exercitii clasa a 9 aciocoii noi si vechi ,