Cuvantul (elemente verbale ale comunicarii)
Elemente verbale ale comunicării
(cuvântul, propoziţia, fraza, unitatea frazeologică)
1. Cuvânt
Unitate fundamentală a limbii funcţionând la toate nivelurile ei: fonetic, morfologic, sintactic, semantic şi stilistic.
Cuvântul ca unitate de bază a vocabularului asociază o anumită formă cu un sens sau mai multe sensuri.
În comunicare, cuvintele funcţionează în calitate de semne. Semnul lingvistic este o unitate alcătuită din două laturi: forma sau latura semnificantă (semnifîcantul) şi sensul sau latura care semnifică ceva (semnificatul).
Forma fonică a cuvântului este constituită ea însăşi din unităţi succesive (sunetele din care este format cuvântul în succesiunea lor) sau unităţi non-succesive (accentul, intonaţia). Pentru redarea acestei laturi a semnificantului (respectiv sunetele) se foloseşte transcrierea fonetică, notată între paranteze drepte [ ] sau transcrierea fonologică, notată între bare oblice / /. Semnificatul prin care se înţelege, de obicei, sensul cuvântului se descrie prin cuvinte în paranteză („ "). De exemplu: ceafă [Cafă], „partea de dinapoi a gâtului, a capului".
Dacă ţinem seama că semnul trimite la o realitate non-lingvistică, ce este ceva diferit de semn, apare un al treilea element al relaţiei. Acesta este referentul. De exemplu, cuvântul copac, alcătuit din cinci unităţi succesive care constituie semnifîcantul (c, o, p, a, c), respectiv cinci sunete (trei consoane şi două vocale, două silabe) semnifică, adică are sensul, respectiv semnificatul „plantă cu trunchiul lemnos şi înalt, ale cărei crengi se ramifică în coroană".
Referentul este obiectul din realitatea extralingvistică care este denumit de cuvânt, respectiv copacul ca obiect sau clasa de obiecte (toţi copacii), pentru că un cuvânt generalizează sau exprimă generalul.
Relaţia care leagă cuvintele şi lucrurile (referenţii) este cea de referinţă.
--Obiect (Referent)—> Semn
---------formă (imaginea acustică)
---------sens (imaginea obiectului)
OBSERVAŢIE:
Sensul unui cuvânt poate să trimită la un referent care aparţine şi unei realităţi imaginare (referentul pentru balaur, zână este un obiect fantastic).
Între referent (realitatea obiectivă) şi forma sonoră a cuvântului nu se poate stabili nici o legătură, afară poate de cuvintele onomatopeice, deci relaţia este
întâmplătoare (arbitrară).
Titluri asemanatoare
Gimnaziu
Categorii
Liceu
Poezii
-
Balada motanului - Nichita Stanescu
Motan m-aş fi dorit să fiu cu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu gheare şi musteţe lungi, c-un ochi verzui şi-un och...
-
Noaptea de decembrie - Alexandru Macedonski
Pustie si albă e camera moartă... Si focul sub vatră se stinge scrumit...-- Poetul, ălături, trăsnit stă de soart...
-
Zdreanţă - Tudor Arghezi
L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă, Cel cu ochii de faianţă? E un câine zdrenţuros De flocos, dar e frumos. Parcă-i ...
Poeti
Cautari pe site
Rezumat pe scurt la recreatia mare , oracolul mircea cartarescu , danila prepeleac pe mom subiectului , Ursul de Mihail Sadoveanu rezumat , Silabe extemporal , programa rom n cl 9 , citate din caracterizarea personajelor in vreme de razboi , triftong , semivocale , Omonime , Elev de Mircea S ntimbreanu , tenta iile unui Dinar miop , derivarea , familia lexical , cuvinte polisemantice , dublete etimologice cuvinte polisemantice , cuvantul sensul cuvintelor in context tipuri de sens de baza secundar figurat si rolul contextului in realizarea fiecaruia ,