Programa Limba si Literatura Romana clasa aV-a



PROGRAMĂ ŞCOLARĂ LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ CLASA a V-a

NOTĂ DE PREZENTARE
Revizuirea curriculumului de Limba şi literatura română s-a realizat având în vedere următoarele aspecte:
- descongestionarea programelor şcolare, prin eliminarea unor conţinuturi considerate
nerelevante pentru formarea şi dezvoltarea deprinderilor menţionate în obiectivele de
referinţă, urmărind păstrarea coerenţei interne a disciplinei, continuitatea şi progresia de la o
clasă la alta, dar şi continuitatea cu programele de limba română pentru ciclul primar şi cele
pentru liceu;
- utilizarea modelului de proiectare curriculară centrată pe obiective, model care accentuează
caracterul practic-aplicativ al procesului educativ şi care permite asigurarea continuităţii şi a
progresiei de la o clasă la alta;
- asigurarea calităţii educaţiei şi compatibilizarea curriculumului naţional cu cel european, cu
standardele europene prin formarea domeniilor de competenţe-cheie, îndeosebi a
competenţelor de comunicare şi a celor culturale (cunoaşterea culturii locale şi naţionale,
participarea la manifestări culturale, precum şi deschiderea interesului spre cultura diversă a
Europei), indispensabile vieţii active într-o societate a cunoaşterii specifică secolului XXI.
Scopul studierii limbii şi literaturii române în perioada şcolarităţii obligatorii este acela de a forma un tânăr cu o cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, să-şi utilizeze în mod eficient şi creativ capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viaţa cotidiană, să poată continua în orice fază a existenţei sale procesul de învăţare, să fie sensibil la frumosul din natură şi la cel creat de om.
În acest sens, curriculumul de limba şi literatura română pentru clasele a V-a – a VIII-a se bazează pe modelul comunicativ-funcţional, adecvat nu doar specificului acestui obiect de studiu, ci şi modalităţilor propriu-zise de structurare a competenţei de comunicare a elevilor. În mod concret, acest model presupune dezvoltarea integrată a capacităţilor de receptare şi de exprimare orală, respectiv de receptare a mesajului scris şi de exprimare scrisă. De altfel, comunicarea se constituie prin fuziunea celor patru capacităţi menţionate anterior.
În mod concret, dezvoltarea competenţelor de comunicare menţionate se realizează prin
familiarizarea elevilor cu situaţii diverse de comunicare orală şi scrisă, cu texte literare şi nonliterare adecvate vârstei şcolare.
În sensul celor arătate mai sus, dominantele curriculumului de limba şi literatura română pentru
gimnaziu sunt:
- definirea domeniilor disciplinei exclusiv în termeni de capacităţi: receptarea mesajului oral,
receptarea mesajului scris, exprimarea orală şi exprimarea scrisă;
- prezentarea comunicării în calitatea sa de competenţă umană fundamentală, acoperind deprinderi de receptare şi de exprimare orală şi scrisă;
- echilibrarea ponderii acordate exprimării orale faţă de cea scrisă, precum şi mutarea accentului pe producerea unor mesaje proprii;
- centrarea obiectivelor pe formarea de capacităţi proprii folosirii limbii în contexte concrete de
comunicare;
- adaptarea conţinuturilor la nivelul de vârstă şi la interesele copiilor.

Structura curriculumului şcolar are următoarele componente:
- obiective cadru, urmărite pe întreg parcursul învăţământului gimnazial; având un grad ridicat de generalitate şi complexitate, acestea se referă la formarea unor capacităţi şi atitudini generate de specificul disciplinei;
- obiective de referinţă, formulând rezultatele aşteptate ale învăţării pentru fiecare an de studiu şi urmărind progresia în formarea de capacităţi şi achiziţia de cunoştinţe ale elevului de la un an de studiu la altul;
- exemple de activităţi de învăţare care propun modalităţi de organizare şi de realizare a
demersului didactic cu elevii;
- conţinuturile învăţării, pe ani de studiu, ca mijloace prin care se urmăreşte atingerea obiectivelor cadru şi a obiectivelor de referinţă propuse;
- standardele curriculare de performanţă la sfârşitul ciclului gimnazial, în calitatea lor de
standarde naţionale, de sistem de referinţă pentru evaluarea calităţii procesului de învăţare, la
sfârşitul gimnaziului.
Proiectarea activităţii didactice, elaborarea de manuale şcolare alternative trebuie să fie precedate de lectura integrală a programei şcolare şi de urmărirea logicii interne a acesteia. În cadrul programei, fiecărui obiectiv cadru îi sunt asociate obiective de referinţă; atingerea obiectivelor de referinţă se realizează cu ajutorul conţinuturilor. Cadrul didactic poate opta pentru utilizarea activităţilor de învăţare recomandate prin programă sau poate propune alte activităţi adecvate colectivului de elevi şi condiţiilor concrete din
clasă. Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de experienţa elevilor la această vârstă şi să permită valorizarea pozitivă a acesteia.
Centrarea pe elev, ca subiect al activităţii instructiv-educative presupune respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, aşa cum sunt:
- utilizarea unor metode active care pot contribui la dezvoltarea capacităţii de comunicare, de
manifestare a spiritului critic, tolerant, deschis şi creativ;
- exersarea lucrului în echipă, a cooperării şi/sau a competiţiei;
- realizarea unor activităţi diverse de receptare şi producere de mesaje orale şi scrise, care să dea posibilitatea tuturor elevilor de a se participa la propria învăţare;
- integrarea, în predare-învăţare-evaluare, a elementelor de conţinut din cele trei domenii ale disciplinei (lectură, practica raţională şi funcţională a limbii, elemente de construcţie a comunicării), pentru a le oferi elevilor motivaţii pentru învăţare şi un demers coerent integrator al formării capacităţilor de comunicare.
Conţinuturile marcate prin asterisc (*) reprezintă elemente facultative ale curriculumului şi nu fac obiectul evaluărilor naţionale.

OBIECTIVE CADRU
1. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral
2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală
3. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris
4. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă

CLASA A V-A
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1.

Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral

Obiective de referinţă
Exemple de activităţi de învăţare
La sfârşitul clasei a V-a, elevul va fi capabil:

1.1 să identifice informaţiile esenţiale dintr-un mesaj oral
Pe parcursul clasei a V-a, se recomandă următoarele activităţi:
- exerciţii de ascultare a unor mesaje orale diverse (casete audio sau video cu basme, schiţe; reclame transmise la radio şi televiziune) cu scopul de a desprinde esenţialul şi de a exprima acest lucru la schimbarea rolului de receptor în cel de emiţător
- participarea la interacţiuni în care să dovedească înţelegerea replicilor partenerilor de comunicare şi capacitatea de continuare a dialogului; activităţi de ascultare a unor mesaje orale transmise pe diferite canale (telefon, radio, televizor, aer, voice-chat, voice-mail etc.) şi în contexte diverse, cu utilizări de coduri lingvistice diferite, în vederea sesizării dificultăţilor de desprindere a informaţiei dintr-un mesaj oral

1.2 să identifice secvenţele de dialog, de naraţiune şi de descriere dintr-un mesaj oral
- exerciţii de ascultare a unor texte literare citite/ interpretate (de profesor, colegi, actori), în vederea înţelegerii globale şi a indicării secvenţelor descriptive, narative şi dialogate

1.3 să sesizeze unităţile lexicale necunoscute în fluxul vorbirii
- identificarea cuvintelor noi în texte literare şi nonliterare ascultate, cu scopul clarificării sensului acestora prin: apelare la contextul lingvistic, la dicţionar sau la profesor

1.4 să sesizeze corectitudinea gramaticală a unui enunţ şi/ sau a formelor lexicale
- exerciţii de observare a greşelilor de pronunţie, de acord, de flexiune, în diverse situaţii de comunicare (în clasă, în mass-media, în locuri publice etc.); exerciţii de sesizare a modului de pronunţare a diftongului, a triftongului şi a hiatului

1.5 să manifeste curiozitate pentru ascultarea unui mesaj oral
- exerciţii pentru dezvoltarea atenţiei distributive şi a capacităţii de a urmări mesajul partenerilor de comunicare
- exersarea ascultării mesajelor orale în diverse situaţii de comunicare, în scopul formării unui comportament de ascultător activ; exerciţii de sesizare a indicilor de iniţiere de către partener a unui dialog
- exerciţii de selectare a unor informaţii, idei, opinii, în funcţie de substanţa, autenticitatea şi precizia mesajelor ascultate (activităţi individuale, în perechi şi în grupe)
- exerciţii de ascultare a unor texte în limba română, cu accent pe sesizarea pronunţiei corecte şi a intonaţiei, la clasele cu elevi aparţinând minorităţilor etnice

2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală
La sfârşitul clasei a V-a, elevul va fi capabil:
2.1. să realizeze înlănţuirea clară a ideilor într-un mesaj oral
Pe parcursul clasei a V-a, se recomandă următoarele activităţi:
- activităţi de formulare a ideilor principale şi a celor secundare dintr-un text citit/ascultat; exerciţii de expunere orală – individual sau în grup – a unui plan simplu şi/sau a unui plan dezvoltat de idei, pornind de la o temă dată; completarea unui mesaj oral lacunar; continuarea unei relatări orale şi realizarea unor predicţii (pornind de la titlul textelor sau de la anumite secvenţe secvenţe narative); alcătuirea unei povestiri orale, pornind de la cuvinte-cheie;
formularea unor aprecieri personale referitoare la textele studiate/mesajele ascultate; rezumarea orală a unor texte narative citite sau ascultate (schiţe, basme etc.)

2.2 să selecteze elementele de lexic adecvate situaţiilor de comunicare
- exerciţii de stabilire a ideilor în jurul cărora se organizează o temă dată (idee principală, idee secundară)
- exerciţii de determinare a sensului unor cuvinte şi de explicare orală a semnificaţiei acestora în diferite contexte; utilizarea, în contexte diferite, a achiziţiilor lexicale noi; jocuri asociativ-verbale vizând formarea unor cuvinte derivate/serii derivative, câmpuri lexicosemantice;
precizarea rădăcinii, a sufixelor şi a prefixelor din anumite cuvinte; utilizarea sinonimelor şi a antonimelor în contexte date

2.3 să construiască propoziţii şi fraze corecte din punct de vedere gramatical
- exerciţii de construire corectă a propoziţiilor simple şi dezvoltate; construirea unor fraze prin utilizarea corectă a coordonării (copulative şi prin juxtapunere) şi a subordonării; folosirea corectă într-un context dat, a categoriilor gramaticale specifice părţilor de vorbire; utilizarea corectă, în context, a părţilor de propoziţie
- exerciţii de utilizare corectă, în textul oral, a limbii literare; rostirea fluentă a unor enunţuri scurte şi/ sau lungi
- activităţi de exersare a unor probleme dificile (folosirea genului, acordul în gen, de exemplu) pentru clasele cu elevi aparţinând minorităţilor etnice

2.4 să-şi adapteze vorbirea la parteneri şi la situaţia de comunicare
- exerciţii de punere în scenă a unor schiţe, basme etc., de recitare a unor poezii; exprimarea de opinii şi justificarea acestora în funcţie de context; activităţi desfăşurate în biblioteca şcolii, cu prezentarea impresiilor referitoare la bibliotecă, la volumele din rafturi; prezentarea  bibliotecii personale, a volumului preferat; prezentarea şi comentarea succintă a unor texte literare sau nonliterare
- jocuri de rol pentru exersarea dialogului simplu pe diverse teme de interes pentru elevi; exprimarea acordului şi a dezacordului, a afirmaţiei, a negaţiei, şi a interogaţiei; transformarea unui enunţ oral în funcţie de situaţia de comunicare şi de partener; selectarea celor mai potrivite
elemente nonverbale pentru dialogul purtat; selectarea şi folosirea adecvată a mărcilor de iniţiere şi de încheiere a unui dialog, cu accent pe folosirea formulelor elementare de menţinere a dialogului; exerciţii de asimilare şi de utilizare a regulilor conversaţiei eficiente, cu folosirea
formulelor de salut, de prezentare, de identificare, de permisiune şi de solicitare

2.5 să manifeste interes pentru participarea la un act de comunicare
- participarea la situaţii dirijate de comunicare, obişnuite sau problematice (în grup mai mare sau mai mic); exerciţii de dezvoltare a iniţiativei de comunicare şi a curajului de a interveni în actul comunicării
- activităţi de exersare a pronunţiei corecte şi fluente în limba română, pentru clasele cu elevi aparţinând minorităţilor etnice

3. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris
Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare
La sfârşitul clasei a V-a, elevul va fi capabil:
3.1 să identifice ideile principale după citirea globală a unui text
Pe parcursul clasei a V-a, se recomandă următoarele activităţi:
- folosirea de întrebări cu răspuns la alegere pe baza textelor citite; formularea de întrebări pe marginea textelor citite
- delimitarea ideilor principale de cele secundare dintr-un text dat

3.2 să recunoască modurile de expunere utilizate într-un text narativ
- exerciţii de identificare a modurilor de expunere (naraţiune, descriere, dialog)
- discutarea textelor narative în funcţie de următorii parametri: „ce“ se povesteşte (ce se întâmplă, care este acţiunea relatată), „cine” ia parte la acţiune (personajele, trăsături fizice şi morale ale personajelor), „cine“ povesteşte (naratorul)

3.3 să identifice expresii şi cuvinte noi în text
- exerciţii de identificare a unor expresii noi într-un text citit; activităţi de folosire a diferitelor tipuri de dicţionare; identificare de sinonime şi de antonime; identificarea figurilor de stil învăţate (personificare, comparaţie, enumeraţie, repetiţie, epitet) şi explicarea rolului acestora
în textele studiate

3.4 să sesizeze corectitudinea utilizării categoriilor gramaticale învăţate
- exerciţii de identificare a categoriilor morfologice studiate; exerciţii de identificare a relaţiilor sintactice şi a rolului lor în contexte date
- activităţi de înţelegere, în contexte variate, a unor categorii morfologice ale limbii române dificile pentru elevii aparţinând minorităţilor etnice

3.5 să manifeste curiozitate şi interes faţă de activitatea de lectură, adaptându-se la situaţia concretă de lectură
- activităţi de grup în care elevii să pună întrebări şi să dea răspunsuri referitoare la un text citit/ascultat; discuţii în perechi, în grup sau frontale pe marginea lecturilor suplimentare individuale; redactarea unor note de lectură (selectarea unor pasaje din text, exprimarea unor aprecieri personale, formularea de întrebări privitoare la text etc.); realizarea unor desene pornind de la textele citite
- exerciţii de căutare şi de selectare a informaţiei dorite cu ajutorul tablei de materii; exerciţii de identificare a elementelor componente ale paginii de carte; citirea corectă şi fluentă a unui text cunoscut în faţa unui auditoriu divers; exerciţii de valorificare a elementelor nonverbale
în interpretarea unor texte studiate; exerciţii de lectură tip ştafetă; căutarea de informaţii despre autorii ale căror texte sunt studiate la clasă/ citite acasă (în dicţionare de scriitori, pe internet etc.)
- exerciţii de sesizare a modului de structurare formală a textului poetic (în strofe şi în versuri); identificarea rimei în poeziile studiate; lectura unor texte nonliterare (articole de dicţionar necesare înţelegerii textelor, reclame)
- exerciţii de sesizare a raportului dintre realitate şi literatură (felul în care universul creat prin textul literar se îndepărtează de realitate)

4. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă
La sfârşitul clasei a V-a, elevul va fi capabil:
4.1 să redacteze lucrări scurte pe o anumită temă, urmărind un plan
Pe parcursul clasei a V-a, se recomandă următoarele activităţi:
- exerciţii de alcătuire a unui plan de idei pentru un text propriu; exerciţii de redactare a unui text după un plan simplu construit de elevi sau dat de profesor (compunerea  imaginativă – povestirea; relatarea unor fapte şi întâmplări); exerciţii de redactare a unui text, pornind de
la cuvinte date; alcătuirea de compuneri după un suport vizual
- formularea unor aprecieri personale referitoare la anumite secvenţe ale textelor în proză sau în versuri, prin completarea jurnalului cu dublă intrare pentru textele citite
- exerciţii de comparare a modului de structurare a notiţelor la diferite discipline; structurarea optimă a notiţelor şi aşezarea textului/schemelor etc. în pagină; folosirea unor elemente auxiliare (sublinieri, paranteze) care să evidenţieze ideile principale prin raportare la cele
secundare

4.2 să utilizeze în redactare sinonime, antonime şi derivate adecvate temei date
- activităţi de selectare a vocabularului adecvat unei teme
- exerciţii de reformulare a unor pasaje din textele studiate sau din textele proprii, cu folosirea unor sinonime sau antonime, în vederea nuanţării exprimării
 
4.3 să scrie propoziţii şi fraze corecte din punct de vedere gramatical, folosind corect semnele ortografice şi de punctuaţie
- exerciţii de ortografiere corectă a grupurilor de litere; exerciţii de despărţire a cuvintelor în silabe; exerciţii de folosire corectă a semnelor de punctuaţie (punctul, virgula, două puncte, ghilimele)
- exerciţii de scriere corectă a diferitelor categorii morfologice studiate
- activităţi de copiere/dictare a unor texte care să conţină dificultăţi privitoare la categoriile morfologice, în special pentru clasele cu elevi aparţinând minorităţilor etnice

4.4 să manifeste interes pentru redactarea unui text
- exerciţii de redactare în contexte şi în scopuri variate; activităţi de scriere imaginativă care să valorifice creativitatea elevilor; activităţi de scriere reflexivă (jurnal, relatarea unor fapte şi întâmplări) în care să-şi expună opiniile/sentimentele proprii; exerciţii de înţelegere a
observaţiilor profesorilor privitoare la lucrările semestriale; evaluare în perechi a unor lucrări scrise/ compuneri; exerciţii simple de autoevaluare a propriilor deprinderi de redactare

CONŢINUTURI
1. Lectura
1.1. Cartea - obiect cultural. Titlul. Autorul. Tabla de materii. Aşezarea în pagină. Volumul. Biblioteca.
1.2. Teoria literară
1.2.1. Raportul dintre realitate şi literatură.
1.2.2. Textul şi opera. Opera literară.
1.2.3. Structura operei literare. Textul în proză. Ce se povesteşte: naraţiunea; cine participă la
acţiune: personajul (portretul fizic şi portretul moral al personajului); cine povesteşte:
naratorul. Modurile de expunere: naraţiunea, descrierea, dialogul.
1.2.4. Figurile de stil. Personificarea. Comparaţia. Enumeraţia. Repetiţia. Epitetul.
1.2.5. Textul în versuri.Versificaţia. Versul şi strofa. Rima.
1.3. Textul
1.3.1. Texte literare în proză şi în versuri – populare şi culte – aparţinând diverselor genuri şi
specii. Specii obligatorii: schiţa şi basmul.
1.3.2. Texte nonliterare: articolul de dicţionar, reclama.
Se vor selecta 5-7 texte literare de bază, destinate studiului aprofundat. Între acestea vor fi incluse în mod obligatoriu şi fragmente din operele scriitorilor clasici ai literaturii române. Ele pot fi însoţite de scurte texte auxiliare (literare sau nonliterare, inclusiv contemporane). Se sugerează ca textul de bază să nu depăşească, de regulă, două pagini. Din textele mai lungi pot fi oferite fragmente semnificative, lectura integrală urmând a constitui obiect al lecturii personale a elevilor. Autorii de manuale şi profesorii au libertatea să aleagă texte-suport în măsură să evidenţieze noţiunile cuprinse la punctele 1.2.1 – 1.2.5 şi 1.3.1 – 1.3.2. Aceste texte trebuie să respecte următoarele criterii: valoric-estetic, formativ, adecvare la vârsta elevilor.

2. Practica raţională şi funcţională a limbii
2.1. Comunicarea orală
2.1.1. Situaţia de comunicare. Aplicaţii pentru înţelegerea noţiunilor de: emiţător, receptor, mesaj, context, cod, canal. Situaţia de comunicare dialogată.
2.1.2. Structurarea textului oral
Ideea principală, ideea secundară. Planul simplu şi planul dezvoltat de idei. Rezumatul oral.
*Constituenţii textului oral. *Selectarea cuvintelor. *Organizarea propoziţiei şi a frazei.
*Dispunerea şi funcţionarea simultană a elementelor verbale şi nonverbale (aplicativ).
Organizarea dialogului simplu. Formule elementare de menţinere a dialogului.
*Se recomandă ca elevii, folosindu-şi deprinderile de exprimare orală, să poată realiza următoarele acte
de vorbire:
- identificarea unei persoane, a unui obiect, a unui grup de persoane sau de obiecte;
- adresarea către o persoană, salutul;
- formularea de întrebări;
- iniţierea sau încheierea unui schimb verbal;
- susţinerea unei discuţii directe sau telefonice;
- cererea sau oferirea unei informaţii despre: identitatea, starea, ocupaţia, calitatea socială a
unei persoane; forma, calitatea, utilitatea unor obiecte; mediul familial, mediul social al unei
persoane; un orar, un itinerar, desfăşurarea unei acţiuni;
- exprimarea acordului sau a dezacordului, a gusturilor, a punctelor de vedere în legătură cu
un fapt sau o persoană;
- descrierea unui obiect sau a unui ansamblu de obiecte;
- prezentarea unei acţiuni sau a unei înlănţuiri de acţiuni.

2.2. Comunicarea scrisă
2.2.1. Procesul scrierii
Părţile componente ale unei compuneri (actualizare).
Aşezarea corectă a textului în pagină. Elemente auxiliare în scriere (sublinieri, paranteze etc.).
Semnele de punctuaţie: punctul, virgula, două puncte, ghilimelele, linia de dialog, semnul
întrebării, semnul exclamării, cratima.
2.2.2. Contexte de realizare Povestirea unor întâmplări reale sau imaginare.
Transformarea textului dialogat în text narativ. Aprecieri personale referitoare la textele
literare studiate (referitoare la personaje, figuri de stil, moduri de expunere etc.).
Notiţele. Lucrarea semestrială.

3. Elemente de construcţie a comunicării
În toate clasele gimnaziului, modalitatea tradiţională sau de altă natură, de ordonare, de combinare şi de tratare didactică a unităţilor de conţinut din acest capitol ţine exclusiv de opţiunea autorului de manual şi a profesorului. Se recomandă ca abordarea acestor aspecte să fie corelată cu studiul textului literar şi nonliterar, inclusiv din punctul de vedere al valorilor stilistice, exigenţă absolut necesară, mai ales în cazul elementelor de lexic. Concepţia pe care s-a întemeiat prezentul curriculum este că, în şcoală, predarea-învăţarea va urmări „limba în funcţiune”, în variantele ei orală şi scrisă, normată şi literară, iar nu „limba ca sistem abstract”. Interesează viziunea comunicativ-pragmatică a prezentei programe, nu interesează predarea în şi pentru sine a unor cunoştinţe gramaticale, ci abordarea funcţională şi aplicativă a acestora în calitatea lor de elemente care contribuie la structurarea unei comunicări corecte şi eficiente. În acest sens, se recomandă, în toate cazurile, exerciţii de tip analitic (de recunoaştere, de grupare, de motivare, de descriere, de diferenţiere) şi de tip sintetic (de modificare, de completare, de exemplificare, de construcţie). Se vor evidenţia aspecte ţinând de ortografie, de punctuaţie şi de ortoepie în situaţiile care impun o asemenea abordare. Se sugerează ca, în predarea problemelor noi, profesorul să se sprijine de fiecare dată pe actualizarea cunoştinţelor asimilate anterior de către elevi, pornind de la un text, de la o situaţie concretă de comunicare, şi nu de la noţiunile teoretice.
Începând cu anul şcolar 2006-2007 se vor respecta normele prevăzute de DOOM, ediţia a II-a.
3.1. Lexicul
Vocabularul limbii române.
Cuvântul – unitate de bază a vocabularului. Forma şi conţinutul. Cuvântul de bază. Cuvântul
derivat. Rădăcina. Sufixele. Prefixele.
Sinonimele. Antonimele. Câmpuri lexico-semantice (aplicativ).

3.2. Noţiuni de fonetică. Sunetul şi litera: corespondenţa dintre ele. Vocalele. Consoanele. Semivocalele.
Grupurile de sunete (diftongul, triftongul). Hiatul. Silaba.

3.3. Noţiuni elementare de sintaxă (actualizarea cunoştinţelor din ciclul primar). *Părţile gramaticii (morfologia şi sintaxa). Propoziţia şi părţile de propoziţie. Propoziţia simplă şi propoziţia dezvoltată. Dezvoltarea unei propoziţii simple. Propoziţia afirmativă şi propoziţia negativă.
Propoziţia enunţiativă şi propoziţia interogativă. Fraza.

3.4. Morfosintaxa
3.4.1. Verbul.
Timpul, persoana, numărul (actualizare).
Modurile personale şi modurile nepersonale (recunoaştere). Timpurile modului indicativ:
prezent, imperfect, perfect compus, perfect simplu, mai-mult-ca-perfectul, viitorul I.
Verbele auxiliare: a fi, a avea, a vrea.
Funcţia sintactică: predicatul (actualizare). Predicatul verbal. Predicatul nominal (verbul
copulativ a fi şi numele predicativ).

3.4.2. Substantivul.
Substantivele comune şi substantivele proprii. Genul. Numărul. (actualizare)
Articolul. Articolul hotărât. Articolul nehotărât.
Cazurile substantivului
Nominativul. Funcţii sintactice: subiect şi nume predicativ.
Acuzativul. Prepoziţia. Prepoziţia simplă şi compusă. Funcţii sintactice: complement şi
atribut (fără precizarea felului).
Dativul. Funcţii sintactice: complement (fără precizarea felului).
Genitivul. Articolul genitival (posesiv). Acordul în gen şi în număr al articolului genitival cu
substantivul determinat. Utilizarea corectă a substantivelor proprii în dativ-genitiv. Funcţii
sintactice: atribut (fără precizarea felului).
Vocativul.

3.4.3. Substituţi ai substantivului
3.4.3.1. Pronumele
Pronumele personal: persoana, numărul, genul (actualizare). Formele accentuate şi
neaccentuate ale pronumelui personal. Funcţiile sintactice: subiect, atribut,
complement.
Pronumele personal de politeţe. ٭Formule reverenţioase de adresare.

3.4.3.2. Numeralul
Numeralul cardinal. Numeralul ordinal. Funcţii sintactice: subiect, atribut, complement.
3.4.4. Determinanţii substantivului

Adjectivul
Adjectivul propriu-zis şi adjectivul provenit din verb la participiu.
Adjectivele variabile şi invariabile. Acordul cu substantivul în gen, număr şi caz. Funcţii
sintactice: atribut şi nume predicativ. Topica adjectivului.

3.4.5. Părţile de vorbire neflexibile
3.4.5.1. Adverbul
Adverbele de loc, de timp, de mod. Adverbele provenite din adjective. Funcţia sintactică:
complement.

3.4.5.2. Interjecţia.
3.5. Sintaxa propoziţiei
3.5.1. Predicatul.
Predicatul verbal (exprimat numai prin verb la moduri personale)
Predicatul nominal (numai cu verbul copulativ a fi). Numele predicativ simplu şi multiplu.
Valorile sintactice şi semantice ale verbului a fi.

3.5.2. Subiectul
Subiectul exprimat (simplu şi multiplu) şi subiectul neexprimat (subînţeles şi inclus). Părţile
de vorbire prin care se exprimă subiectul (substantiv, pronume, numeral). Acordul
predicatului cu subiectul în persoană şi număr (actualizare).

3.5.3. Atributul
Elementele regente ale atributului.
3.5.4. Complementul




Taguri: gimnaziu , programa , cls-V-a , romana , clasa a-V-a

Titluri asemanatoare


Poezii