Programa Limba si Literatura Romana clasa aVI-a



PROGRAMĂ ŞCOLARĂ LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ CLASA a VI-a
CLASA A VI-A
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral
Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare
La sfârşitul clasei a VI-a, elevul va fi capabil:

1.1 să distingă între informaţiile esenţiale şi cele de detaliu, stabilind legături sau diferenţieri între informaţiile receptate
Pe parcursul clasei a VI-a, se recomandă următoarele activităţi:
- activităţi de delimitare între informaţiile esenţiale şi cele de detaliu în diverse mesaje orale; sesizarea informaţiilor noi dintr-un text ascultat
- exerciţii de corelare a informaţiilor receptate din diverse surse

1.2 să sesizeze sensul unităţilor lexicale noi în funcţie de context
- exerciţii de receptare corectă a structurii fonematice a unui cuvânt; identificarea formelor lexicale corecte/ incorecte; exerciţii de receptare auditivă a cuvintelor noi în texte literare şi nonliterare; integrarea cuvintelor noi în serii sinonimice şi antonimice; stabilirea sensului
unui cuvânt necunoscut prin apel la context; sesizarea sensului omonimelor; identificarea arhaismelor şi a regionalismelor în textele studiate şi sesizarea rolului lor în construirea atmosferei locale sau de epocă, în caracterizarea personajelor etc.

1.3 să sesizeze abaterile de la normele gramaticale într-un mesaj oral
- exerciţii de sesizare a structurii gramaticale (morfologice şi sintactice) corecte sau incorecte în
fluxul enunţurilor orale

1.4 să manifeste interes pentru mesajul ascultat şi pentru partenerii de discuţie
- exerciţii de urmărire a unor dialoguri, de participare la realizarea lor şi de formare/exersare a unui comportament comunicativ adecvat
- activităţi de concentrare a atenţiei pe elementele importante ale textului oral de tip narativ, descriptiv şi informativ

2. Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală
La sfârşitul clasei a VI-a, elevul va fi capabil:

2.1 să realizeze înlănţuirea clară şi corectă a ideilor într-un monolog (narativ, descriptiv, informativ)
Pe parcursul clasei a VI-a, se recomandă următoarele activităţi:
- exerciţii orale de realizare a unui plan simplu şi de dezvoltare a acestuia prin adăugarea ideilor secundare; exerciţii de transfer comunicativ dinspre planul dezvoltat spre rezumat; rezumarea orală a unui text dat; alcătuirea unor texte orale narative, descriptive şi
informative

2.2 să utilizeze relaţiile de sinonimie, de antonimie, de omonimie înorganizarea mesajului oral
- exerciţii de determinare a sensurilor unor cuvinte şi de explicare a semnificaţiei acestora în contexte diferite; exerciţii de utilizare, în contexte diverse, a achiziţiilor lexicale noi; exerciţii de utilizare a sinonimelor, a antonimelor, a omonimelor în contexte date; jocuri asociativ-verbale vizând alcătuirea unor familii lexicale sau a unor câmpuri lexico-semantice

2.3 să utilizeze categoriile gramaticale învăţate, în diverse tipuri de propoziţii
- exerciţii de construire corectă a propoziţiilor simple şi dezvoltate; construirea unor fraze prin utilizarea corectă a coordonării şi a subordonării; folosirea corectă, într-un context dat, a categoriilor gramaticale specifice părţilor de vorbire flexibile

2.4 să-şi adapteze vorbirea la situaţia concretă de dialog sau de monolog
- jocuri de rol cu folosirea dialogului pe diverse teme de interes, urmărind modalităţi de adaptare la interlocutor - exerciţii de alcătuire a mologului oral (texte narative, descriptive, informative)
- exerciţii de pronunţare fluentă a unor secvenţe semnificative ale mesajului oral, de reglare a tonului, a intonaţiei, în funcţie de starea de spirit (bucurie, surpriză, supărare); exerciţii de comunicare orală cu scop declarat de informare, de luare de atitudine, de opinie; exerciţii de susţinere a unei conversaţii impuse sau propuse; formularea unor propuneri, prezentarea
unor impresii, exprimarea acordului sau a dezacordului în faţa unui auditoriu cunoscut; exerciţii de iniţiere, de menţinere şi de încheiere a unui dialog cu diferite categorii de interlocutori cunoscuţi
- activităţi de exersare a dialogului/monologului de către elevii aparţinând minorităţilor etnice, în situaţii concrete, care le-ar putea crea dificultăţi de comunicare

2.5 să manifeste o atitudine favorabilă progresiei comunicării
- exerciţii de susţinere a unui schimb verbal într-o conversaţie de grup, utilizând corect limba literară, posibilităţile expresive ale limbii vorbite; adecvarea elementelor nonverbale, astfel încât să sprijine înţelegerea mesajelor transmise

3. Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris
 
La sfârşitul clasei a VI-a, elevul va fi capabil:
3.1 să deosebească elementele de ansamblu de cele de detaliu în cadrul textului citit
Pe parcursul clasei a VI-a, se recomandă următoarele activităţi:
- exerciţii de identificare a problemei principale abordate într-un text literar sau nonliterar (identificarea elementelor descrise şi a trăsăturilor obiectelor descrise într-o descriere; identificarea acţiunii, a participanţilor la acţiune, a timpului şi spaţiului în care se petrec
evenimentele într-o naraţiune; identificarea ideilor esenţiale dintr-un anunţ sau dintr-o ştire şi sesizarea intenţiei comunicative din spatele acestora); *discuţii privind rolul cuprinsului, al prefeţei, postfeţei şi al notelor într-o carte, prin compararea unor volume diverse
 
3.2 să identifice modurile de expunere într-un text epic şi procedeele de expresivitate artistică într-un text liric
- exerciţii de identificare a caracteristicilor operelor epice (în proză sau versuri): naraţiunea la persoana a III-a şi la persoana I, subiectul operei literare, momentele subiectului, timpul şi spaţiul în naraţiune, autor, narator, personaj; exerciţii de sesizare a rolului dialogului şi al
descrierii într-o naraţiune; sesizarea rolului descrierii în realizarea portretului şi a tabloului; observarea rolului dialogului în caracterizarea personajelor; identificarea şi  comentarea rolului figurilor de stil învăţate în diferite texte; identificarea tipurilor de rimă în catren
(monorima, rima împerecheată, încrucişată, îmbrăţişată) şi a măsurii în textele în versuri
- exerciţii de diferenţiere între o operă epică şi una lirică, prin referire la textele studiate/citite; sesizarea unor trăsături ce particularizează pastelul, fabula şi doina populară
- exerciţii de observare a modului de reflectare a realităţii în anunţ, ştire (prin comparaţie cu modul de reflectare a realităţii în textul literar)

3.3 să sesizeze valoarea expresivă a unităţilor lexicale în textele citite
- exerciţii de identificare a unor expresii şi a unor cuvinte noi într-un text citit; folosirea dicţionarelor pentru căutarea cuvintelor noi; exerciţii de evidenţiere a rolului sinonimiei, al antonimiei şi al omonimiei într-un text dat; recunoaşterea sensurilor cuvintelor în contexte
diferite şi evaluarea expresivităţii formelor arhaice şi regionale; recunoaşterea mijloacelor de îmbogăţire a vocabularului; gruparea cuvintelor din textele studiate în anumite câmpuri lexico-semantice, în vederea identificării ariilor semantice importante ale textelor studiate

3.4 să sesizeze organizarea morfologică şi sintactică a textelor citite
- exerciţii de identificare a categoriilor morfologice şi a relaţiilor sintactice, având rol în structurarea textului nonliterar şi literar

4. Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă
 
La sfârşitul clasei a VI-a, elevul va fi capabil:
4.1 să redacteze texte cu destinaţii diverse
Pe parcursul clasei a VI-a, se recomandă următoarele activităţi:

- exerciţii de recunoaştere a destinaţiei unui text; exerciţii de selectare a informaţiei solicitate; exerciţii de structurare a detaliilor în jurul ideii principale; exerciţii de redactare a unor scrisori şi a unor anunţuri; exerciţii de rezumare, în scris, a textelor citite; prezentarea unor informaţii privitoare la realitatea înconjurătoare; exerciţii de relatare a unor fapte/ întâmplări; exerciţii de
motivare a opiniei, pornind de la diverse teme discutate în clasă/ aprecieri personale referitoare la textele epice şi lirice studiate
- exerciţii de povestire a unor texte narative/filme văzute etc.; exerciţii de redactare a unor descrieri de tip tablou şi de tip portret

4.2 să utilizeze un lexic diversificat, recurgând la categoriile semantice studiate şi la mijloacele de îmbogăţire a vocabularului
- exerciţii de valorificare a posibilităţilor de exprimare nuanţată oferite de utilizarea sinonimelor, a antonimelor şi a omonimelor adecvate în contexte date;
- jocuri de formare a unor cuvinte cu sufixe şi prefixe,pornind de la rădăcina cuvântului

4.3 să înlănţuie corect frazele în textul redactat, utilizând corect semnele ortografice şi de punctuaţie
- utilizarea corectă, în propoziţie şi în frază, a semnelor de punctuaţie (punctul, virgula, punctul şi virgula, linia de dialog, linia de pauză) şi a semnelor ortografice (cratima, punctul)
- exerciţii de aplicare a topicii normale în propoziţie şi în frază; exerciţii de ortografiere a diftongilor, a triftongilor şi a vocalelor în hiat; exerciţii de aplicare a regulilor fonetice de despărţire în silabe a cuvintelor.

4.4. să alcătuiască rezumatul unui text literar sau nonliterar
- exerciţii de identificare şi ordonare a secvenţelor narative dintr-un text dat, în vederea rezumării acestuia; exerciţii de transformare a textului dialogat în text narativ
- exerciţii de rezumare a textelor narative
- exerciţii de povestire a unui film, a unei piese de teatru etc.

CONŢINUTURI
Unităţile de conţinut tipărite cu litere aldine constituie noţiuni noi pentru clasa a VI-a.
1. Lectura
1.1. Cartea - obiect cultural. *Structura cărţii: cuprins, prefaţă, postfaţă, note.
1.2. Teoria literară
1.2.1.

Structura operei literare. Modurile de expunere. Naraţiunea (autor, narator, personaj;
naraţiunea la persoana a III-a şi naraţiunea la persoana I; subiectul operei literare,
momentele subiectului; timpul şi spaţiul în naraţiune). Descrierea (portretul literar,
tabloul). Dialogul (mijloc de caracterizare a personajelor).
1.2.2. Figurile de stil (actualizare). Antiteza.
1.2.3. Versificaţia (actualizare). Tipuri de rimă (monorima, rima împerecheată, rima încrucişată, rima îmbrăţişată). Măsura.
1.3. Textul
1.3.1. Texte literare − populare şi culte − aparţinând diverselor genuri şi specii. Opera epică.
Opera lirică. Specii literare obligatorii: pastelul, fabula, doina populară.
1.3.2. Texte nonliterare: anunţul, ştirea.
Se vor selecta 6-8 texte literare de bază, destinate studiului aprofundat. Între acestea vor fi incluse în mod obligatoriu şi fragmente din operele scriitorilor clasici ai literaturii române. Ele pot fi însoţite de scurte texte auxiliare (literare sau nonliterare, inclusiv contemporane). Se sugerează ca textul de bază să nu depăşească, de regulă, două pagini. Din textele mai lungi pot fi oferite fragmente semnificative, lectura integrală urmând a constitui obiect al lecturii personale a elevilor. Autorii de manuale şi profesorii au libertatea să aleagă texte-suport în măsură să evidenţieze noţiunile cuprinse la punctele 1.2.1 – 1.2.3 şi 1.3.1 – 1.3.2. Aceste texte trebuie să respecte următoarele criterii: valoric-estetic,formativ, adecvare la vârsta elevilor.

2. Practica raţională şi funcţională a limbii
2.1. Comunicarea orală
2.1.1. Structurarea textului oral
Ordonarea ideilor în comunicare (actualizare).
2.1.2. Textul dialogat şi cel monologat.

Organizarea replicilor într-un dialog complex. Adaptarea la interlocutor.
∗Modalităţi de conectare a elementelor nonverbale la cele verbale.
Monologul: text narativ, text descriptiv, text informativ. Rezumatul oral (actualizare).
*Se recomandă ca elevii să poată realiza următoarele acte de vorbire:
- identificarea sau diferenţierea unui obiect de altul ori a unei persoane de alta;
- susţinerea unui schimb verbal într-o conversaţie de grup;
- exprimarea gusturilor, expunerea unor opinii despre ceva sau cineva, stabilirea unei
analogii, a unei comparaţii, exprimarea unei impresii personale;
- formularea unei propuneri, acceptarea ori refuzul unei propuneri;
- descrierea unui obiect sau a unei persoane (a unui loc);
- prezentarea unei acţiuni complexe.

2.2. Comunicarea scrisă
2.2.1. Procesul scrierii
Organizarea unui text în funcţie de destinaţie (scrisoarea, anunţul).
Semnele de punctuaţie: punctul şi virgula, linia de dialog şi linia de pauză. Semnele
ortografice: cratima, punctul ca semn ortografic.

2.2.2. Contextele de realizare
Relatarea. *Oferirea de informaţii privind diverse aspecte ale realităţii înconjurătoare.
Motivarea unei opinii privitoare la textele studiate sau la fapte/persoane din realitate.
Descrierea de tip tablou, de tip portret. Povestirea.
Rezumatul. Aprecieri personale referitoare la textele epice şi lirice studiate.

3. Elemente de construcţie a comunicării
În toate clasele gimnaziului, modalitatea tradiţională sau de altă natură, de ordonare, de combinare şi de tratare didactică a unităţilor de conţinut din acest capitol ţine exclusiv de opţiunea autorului de manual şi a profesorului. Se recomandă ca abordarea acestor aspecte să fie corelată cu studiul textului nonliterar şi literar, inclusiv din punctul de vedere al valorilor stilistice, exigenţă absolut necesară, mai ales în cazul elementelor de lexic. Concepţia pe care s-a întemeiat prezentul curriculum este că, în şcoală, predarea-învăţarea va urmări „limba în funcţiune”, în variantele ei orală şi scrisă, normată şi literară, iar nu „limba ca sistem abstract”.
Interesează viziunea comunicativ-pragmatică a prezentei programe, nu predarea în şi pentru sine a unor „cunoştinţe gramaticale”, ci abordarea funcţională şi aplicativă a acestora în calitatea lor de elemente care contribuie la structurarea unei comunicări corecte şi eficiente. În acest sens, se recomandă, în toate cazurile, exerciţii de tip analitic (de recunoaştere, de grupare, de motivare, de descriere, de diferenţiere) şi de tip sintetic (de modificare, de completare, de exemplificare, de construcţie). Se vor evidenţia aspecte ţinând de ortografie, de punctuaţie şi de ortoepie, în situaţiile care impun o asemenea abordare. Se sugerează ca, în prezentarea problemelor noi, profesorul să se sprijine de fiecare dată pe actualizarea cunoştinţelor asimilate anterior de către elevi, pornind de la un text, de la o situaţie concretă de comunicare, şi nu de la noţiunile teoretice.
Dimensiunea stilistică a faptelor de limbă se preconizează a fi tratată la secţiunea consacrată
studiului textelor literare şi de câte ori profesorul găseşte soluţia practică cea mai eficientă.
Începând cu anul şcolar 2006-2007 se vor respecta normele prevăzute de DOOM, ediţia a II-a.
3.1. Lexicul (actualizare)
Noţiunea de vocabular.
Mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului.
a. Derivarea (actualizare).
Sufixarea. Sufixele diminutivale şi sufixele augmentative.
Prefixarea.
b. Compunerea.
Compunerea prin alăturare, subordonare1 şi abreviere.
1 Prin compunere prin subordonare se înţelege: 1. Subordonarea atributivă: a) substantiv + adjectiv; botgros, coate-goale, vorbă-lungă, acid clorhidric, Almaşul-Mare ş.a. b) adjectiv + substantiv (în unele formaţii mai vechi): bună-credinţă, bună-cuviinţă, bunăvoinţă, rea-credinţă, rea-voinţă etc.; c) substantiv + substantiv în genitiv: Calea Laptelui, ciuboţica cucului, gura-leului, floarea-soarelui, ochiul-boului, Gura Ocniţei, Neagra Şarului […], Delta
Dunării ş.a.; d) substantiv + substantiv cu prepoziţie: apă de plumb, bou de baltă, floare-de-colţ, Roşiori de Vede, Baia

c. Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea).
Substantive provenite din alte părţi de vorbire. Adjective provenite din verbe la participiu.
Adverbe provenite din adjective şi din substantive.
Familia lexicală (derivate, compuse, cuvinte obţinute prin schimbarea valorii gramaticale).
Câmpurile lexico-semantice (aplicativ).
Sinonimele (actualizare). Antonimele (actualizare).
Omonimele (omofone și omografe).
Arhaismele şi regionalismele.

3.2. Noţiuni de fonetică (actualizare). Regulile de despărţire a cuvintelor în silabe. Ortografia pentru
despărţirea în silabe (inclusiv folosirea cratimei şi a apostrofului).

3.3. Noţiuni de sintaxă (actualizare). Felul propoziţiilor. Fraza. Propoziţia regentă. Elementul
regent. Coordonarea şi subordonarea.
3.4. Morfosintaxa.
3.4.1. Verbul – (actualizare). Verbele predicative şi verbele nepredicative: copulative (numai a fi,a deveni) şi auxiliare.
Modurile personale: indicativ, imperativ, conjunctiv, condiţional-optativ. Timpuri.
Modurile nepersonale: infinitiv, gerunziu, participiu, supin.

3.4.2. Substantivul (actualizare).
Substantivele defective de singular sau de plural. Substantivele colective. Cazurile şi
funcţiile sintactice ale substantivului.

3.4.3. Substituţi ai substantivului
3.4.3.1. Pronumele
Pronumele personal.
Pronumele posesiv şi adjectivul pronominal posesiv. Forme, cazuri şi funcţii
sintactice.
Pronumele demonstrativ şi adjectivul pronominal demonstrativ. Forme, cazuri
şi funcţii sintactice.

3.4.3.2. Numeralul (actualizare). Valoarea substantivală şi adjectivală a numeralului.
Numeralul cardinal şi numeralul ordinal. Funcţii sintactice.

3.4.4. Determinanţii substantivului
Adjectivul (actualizare). Formele flexionare. Articolul demonstrativ (adjectival). Gradele
de comparaţie. Funcţii sintactice.

3.4.5. Părţile de vorbire neflexionare
3.4.5.1. Adverbul (actualizare). Gradele de comparaţie. Funcţiile sintactice: complement
circumstanţial de loc, de timp, de mod, atribut adverbial.
3.4.5.2. Prepoziţia (actualizare). Regimul cazual.
3.4.5.3. Conjuncţia (actualizare).
Exerciţii de folosire corectă a adverbului, a prepoziţiei şi a conjuncţiei.
3.4.5.4. Interjecţia (actualizare). Interjecţii predicative.
3.5. Sintaxa propoziţiei (actualizare).
3.5.1. Predicatul. Predicatul verbal şi predicatul nominal (numai cu verbele copulative a fi şi a
deveni).
3.5.2. Subiectul
Subiectul exprimat şi subiectul neexprimat (subînţeles şi inclus).
de Aramă etc.; 2. Subordonare completivă (rezultatul unor izolări): fluieră-vânt, încurcă-lume, pierde-vară, zgâriebrânză,
ducă-se pe pustii; 3. Subordonare faţă de un adjectiv, având ca rezultat un alt adjectiv: a) adjectiv nume de culoare combinat cu determinanţii deschis, închis: roşu închis/deschis; două adjective nume de culoare: galbenportocaliu,
galben-verzui; c) adjectiv verbal precedat de un circumstanţial: bine-credincios, bine-venit, clarvăzător;
4. Subordonarea eterogenă prin care se formează numeralele: a) subordonarea circumstanţială de la 11 la 19: doisprezece (doi „peste“ zece); subordonarea atributivă de la 20 la 90, unde numerele ca 2, 3, 4 sunt atributele
lui zece (22, 23, 24 etc.). (cf. art. Compunere, semnat de Angela Bidu-Vrănceanu, în Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Editura Nemira, 2001, p. 124-125).


Taguri: gimnaziu , programa , cls-V-a , romana , clasa a-VI-a

Titluri asemanatoare


Gimnaziu


Liceu



Autori

Mircea Cartarescu

poet,prozator,eseit

Ilarie Voronca

poet

Geo Bogza

poet

Ana Blandiana

poet,prozator,eseit

Poezii

Poeti

Cautari pe site

Caracterizarea lui tefan cel mare din Dumbrava ro ie , Caracterizarea lui Stefan cel mare din Dumbrava ro ie , masa , Cuvinte dupa schema vcvc , Tr s turi ale personajului principal din D rnicie M Sambateanulie , Caracterizarea lui jujuca , Sens opus al cuvantului modest , Sufixe cu oi , Caracterizarea lui dacia din titanic vals , Cuvinte cvcv , Temeiurile integr rii Mircea Eliade rezumat , Cuvinte nrudite cu tanar , Familia de cuvinte cartof , caracterizarea lui pampon , Sens opus al cuvantului modesta , relatii , foneticA ,