Variante lexicale (nivelul lexico-semantic)



 Variante lexicale
 Prin variantă lexicală se înţelege forma unui cuvânt, diferită din punct de vedete fonetic şi ortografic de forma lui obişnuită sau etimologică.

Cu  alte cuvinte, variantele sunt „realizări concrete ale aceluiaşi cuvânt,  dar de alt tip decât cele morfologice" (Th. Hristea). Variante lexicale  sunt cuvintele ştofa ori personagiu faţă de formele corecte stofă şi personaj; dacă variantele trimit spre limba germană şi italiană (stoff ori personaggio), formele corecte sunt împrumuturi din italiană (stoffa) şi franceză (personnage).

Există  variante lexicale create şi în interiorul limbii, printr-o complexitate  de procedee (etimologie populară, hipercorectitudine, procedee  fonetice), In acest sens amintim:
-inerva (în loc de enerva, utilizat cu sensul de a enerva)
-piftea (în loc de literarul chiftea).

Se poate vorbi de variante lexicale învechite: inspecţiune, propoziţiune (inspecţie, propoziţie).
Într-un substanţial capitol dedicat problemei, Theodor Hristea face diferenţa între variante lexicale şi unităţi lexicale distincte, ultimele fiind net specializate din punct de vedere semantic. În acest caz, fracţie -fracţiune (spredeosebire de propoziţie -propoziţiune) nu mai sunt variante lexicale, ci unităţi lexicale distincte. Lingvistul citat subliniază faptul că în mod excepţional  o variantă devine cuvânt independent dacă „se specializează din punct de  vedere semantic în raport cu forma literară de care a depins iniţial (Th Hristea, Sinteze de limba română, ed. cit., pp. 9-11).



Taguri: liceu , cls-IX-a , comunicare , lexic , clasa a-IX-a

Titluri asemanatoare


Gimnaziu


Liceu



Autori

Ion Bogdan Lefter

poet,critic

Tristan Tzara

poet

Ion Luca Caragiale

dramaturg

Alexandru Macedonski

poet,prozator,dramaturg

Poezii

Poeti

Cautari pe site

diftong ,