Cel viu de Ana Blandiana



E chiar atât de greu să ghiciţi?
După numărul de frunze căzute
Nu vă daţi seama?
Nici după foşnetul de ziar
Al norilor?
Nici după aceste pietre
Gata să mă urmeze prin văzduh
Vâjâind?
Nu bănuiţi după ochii mei
Semănând atât de tare cu ochiul,
După mâinile mele atât de asemenea
Mâinii supreme,
După rănile mele zugrăvite
De atâtea milioane de ori?
Nici după excitaţia
Arborilor-femele
Gata la trecerea mea
Să lepede crucile înainte de vreme?
Iertaţi-mă, uit mereu
Că e totul prestabilit.
Şi totuşi, un ultim cuvânt:
"Nici după cele ce spun
Nu ştiţi cine sunt?"


Alte poezii de Ana Blandiana





Poezii

  • Epitalam - Zorica Latcu

    Iata, fecioare din Chios, rasare Luceafarul serii. Marea e lina, vazduhul e greu de miresmele verii. Tortele ard luminos...

  • Afla - Lucian Avramescu

    poti sa apari in ferestre goala tinand discursuri interminabile despre tehnologia dragostei poti sa masori in rochie de...

  • Cina - Ioan Alexandru

    Vine un musafir la noi in casa Aducator de har orice strain Il vom pune in frunte la masa Linga piine si vin Cat ne est...