Ascensiune de Daniel Branzai



Gemem dupa vesnicie
Inotind prin clipe moarte;
Biruind vremelnicie
Noi privim spre mai departe. Ca un far veghind in zare,
Azi ne cheama tara sfinta
Si, scapind de la pierzare,
Ne-ndreptam spre cei ce cinta. Melodia mintuirii,
Din pacatul ce destrama,
Ca o cale a sfintirii,
Ne ridica si ne cheama. Am pornit spre nemurire
Si urcam prin poarta strimta
Iulie 1995 - Bord CAM in Canada



Alte poezii de Daniel Branzai





Poezii

  • Cătelusul schiop - Elena Farago

    Eu am numai trei picioare, Si de-abia mă misc: top, top, Râd când mă-ntalnesc copiii, Si mă cheama "cuciu schiop...

  • Cântec - George Toparceanu

    Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când...

  • Ea va veni - Alexandru Andries

    Întâi a fost pe vreme rea, Era noros şi vânt bătea Şi, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lu...