Monosilab de toamnă de George Bacovia



Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vânt. În tăcerea grea, gând şi animal
Frânt. În odaie, trist sună lemnul mut:
Poc. Umbre împrejur într-un gol, tăcut,
Loc. În van peste foi, singur, un condei
Frec. Lampa plânge... anii tăi, anii mei
Trec. Să mă las pe pat, ochii să-i închid,
Pot. În curând, încet va cădea în vid
Tot. O, va fi cândva altfel natural,
Bis. Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vis.


Alte poezii de George Bacovia





Poezii

  • Anul Nou - Vasile Militaru

    Din cireşul veşniciei S-a mai scuturat o floare După ce-a visat sub lună După ce-a surâs sub soare. Şi-n clipiţ...

  • Alb - George Bacovia

    Orchestra începu cu-o indignare gratioasă. Salonul alb visa cu roze albe -- Un vals de voaluri albe ... Spatiu, infini...

  • Copilărie - Ana Blandiana

    Din oglindă mă privea un trup firav Cu claviatura coastelor distinctă, Inima-apăsa pe clape grav Şi-ncerca să-apar...