Monosilab de toamnă de George Bacovia



Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vânt. În tăcerea grea, gând şi animal
Frânt. În odaie, trist sună lemnul mut:
Poc. Umbre împrejur într-un gol, tăcut,
Loc. În van peste foi, singur, un condei
Frec. Lampa plânge... anii tăi, anii mei
Trec. Să mă las pe pat, ochii să-i închid,
Pot. În curând, încet va cădea în vid
Tot. O, va fi cândva altfel natural,
Bis. Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vis.


Alte poezii de George Bacovia





Poezii

  • nesfârşită-i surparea - Dorin Popa

    mi-a fost ruşine şi niciodată nu ţi-am scris niciodată n-am crezut că te-aş putea atinge unele semne te preveste...

  • Cărbunii - Octavian Goga

    Cărbunii când ţi-or arde-n vatră În seri de ani târzii şi goi, Tu stând la lespedea de piatră Să te gândeşti...

  • Jos - Daniel Dragan

    Ruginit este coiful si lancea e rupta, a ruginit si dorul de lupta, nu mai sta nimeni în zale pentru razboaie medievale...