Aura de Ion Barbu



Mire, văzut ca femeea,
Cu părul săpat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea,
Căi lungi înapoi revolute; La conul acesta de seară,
Când sufletul meu a căzut
Şi cald, aplecatul tău scut
Îl supse, ca pata de ceară, Crescut, între mâini ca de apă,
Ce lucru al tainei cercai?
Sub verdele lumilor plai
Arai o lumină mioapă.


Alte poezii de Ion Barbu



Poeti



Autori

Ion Pillat

poet,eseit

George Cosbuc

poet

Eugen Lovinescu

prozator,critic

Mihail Kogalniceanu

prozator

Poezii

  • Patria - Stefan Baciu

    Patria e un mar Intr'o vitrina de bacanie japoneza pe strada Liliha în Honolulu, arhipelagul Sandwich sau o placa de pa...

  • Cătelusul schiop - Elena Farago

    Eu am numai trei picioare, Si de-abia mă misc: top, top, Râd când mă-ntalnesc copiii, Si mă cheama "cuciu schiop...

  • Dacă - Elena Liliana Popescu

    Dacă s-ar putea vreodată Să măsori nemăsuratul, Să cuprinzi nemărginirea, Să stai, străbătând neantul, Să fi...

Poeti

Cautari pe site

idei principale recreatia mare , rezumat pe capitole recreatia mare , Prieten familia de cuvinte , moara cu noroc , Familia de cuvinte la ghea , Rezumat autogol carte recreatia mare , Familia lexicala a cuvantului gheata , accentul ,