Cosmar de Iulian Boldea



demoni mărunţi şi sceptici crescuţi direct
din rădăcinile norilor înroşiţi şi corăbii
asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.
din uterul cu muguri firavi răsare o spaimă
nesupusă iar manechinele mecanice ale dragostei
atârnă sub cerul tandru de aprilie.
umbletul meu improvizat agonia mea hilară
tăcerea mea neprecupeţită sub orizontul acesta în care culorile
nu sunt definitive
în care melancoliile subite iluminează iarba străvezie a zorilor
în care destinul nostru delicat ca un mecanism cu roţi dinţate
prinde încet-încet forma vieţii noastre
netrăite încă.


Alte poezii de Iulian Boldea





Poezii

  • Amintirea - Vasile Voiculescu

    Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea Iubirii noastre, tocmai ca o floare Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea Ui...

  • Adio - Mihai Eminescu

    De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi, cu bine! Mă voi feri în calea mea De tine. De astăzi dar tu fă ce vr...

  • Nunta Zamfirei - George Cosbuc

    E lung pământul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Şi-avea o fată, - fata lui - Ic...