Cosmar de Iulian Boldea



demoni mărunţi şi sceptici crescuţi direct
din rădăcinile norilor înroşiţi şi corăbii
asuzitoare în timpanul mărilor necunoscute.
din uterul cu muguri firavi răsare o spaimă
nesupusă iar manechinele mecanice ale dragostei
atârnă sub cerul tandru de aprilie.
umbletul meu improvizat agonia mea hilară
tăcerea mea neprecupeţită sub orizontul acesta în care culorile
nu sunt definitive
în care melancoliile subite iluminează iarba străvezie a zorilor
în care destinul nostru delicat ca un mecanism cu roţi dinţate
prinde încet-încet forma vieţii noastre
netrăite încă.


Alte poezii de Iulian Boldea





Poezii

  • Ea va veni - Alexandru Andries

    Întâi a fost pe vreme rea, Era noros şi vânt bătea Şi, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lu...

  • Cânt - Magda Isanos

    Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...

  • Clio - Mateiu Ion Caragiale

    Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbenite Stă-mbălsămată taina măririi strămoşeşti. Amurgul rug de purpur...