Drumul de Iulian Boldea



drumul meu zilnic pe lângă cetate pe lângă zborul neauzit al fluturilor
pe lângă meandrele tulburate ale florilor stinghere
drumul meu zilnic pe lângă chipurile cuminţi şi atente
reculese şi ipocrite drumul meu zilnic pe lângă cetate
în aerul limpede curba graţioasă a zborului păsărilor
în lumina amiezii travestiul acesta al spaimei clar desenate pe obrazul meu
şi gândurile mele închise în osul străveziu al tâmplei
dizolvate în sângele meu mut.
dar limbuţia voinţei dar
arhitectura fragilă a timpului
iarăşi şi iarăşi măsurându-mi tăcerea suspectă
în drumul meu zilnic
pe lângă cetate...


Alte poezii de Iulian Boldea





Poezii

  • Ea va veni - Alexandru Andries

    Întâi a fost pe vreme rea, Era noros şi vânt bătea Şi, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lu...

  • Dodeskaden - Mircea Dinescu

    Ce-ati facut cu nebunii din gari ? Macar ei n-aveau limba de cirpa. Saci cu piine,sudoare,tigari si tacerea complice si ...

  • Jos - Daniel Dragan

    Ruginit este coiful si lancea e rupta, a ruginit si dorul de lupta, nu mai sta nimeni în zale pentru razboaie medievale...