Oglinzile de Iulian Boldea



în oglinzile aburite de iluzia visului se întrevăd
fantomele trecutului şi ale dragostei de sine.
cu tristeţea suflecată până la umeri înaintez
în undele oglinzilor înroşite de patimă reculeasă
în oglinzile cu răni duioase şi cu oase înaripate
îmi răsfrâng copilăria cu după-amiezi glorioase
şi duminici nesupuse.
păşesc din nou în oglinzi nenumărate
descheiat la toţi nasturii melancoliei
în oglinzile mincinoase
ale dragostei de sine...


Alte poezii de Iulian Boldea





Poezii

  • Anul Nou - Vasile Militaru

    Din cireşul veşniciei S-a mai scuturat o floare După ce-a visat sub lună După ce-a surâs sub soare. Şi-n clipiţ...

  • Muntele - Marin Sorescu

    Tin locul unei pietre de pavaj, Am ajuns aici Printr-o regreatabila confuzie. Au trecut peste mine Masini mici, Autocam...

  • Romanţa cheii - Ion Minulescu

    Cheia ce mi-ai dat aseară - Cheia de la poarta verde - Am pierdut-o chiar aseară!... Dar ce cheie nu se pierde? Cheia ...