Oglinzile de Iulian Boldea



în oglinzile aburite de iluzia visului se întrevăd
fantomele trecutului şi ale dragostei de sine.
cu tristeţea suflecată până la umeri înaintez
în undele oglinzilor înroşite de patimă reculeasă
în oglinzile cu răni duioase şi cu oase înaripate
îmi răsfrâng copilăria cu după-amiezi glorioase
şi duminici nesupuse.
păşesc din nou în oglinzi nenumărate
descheiat la toţi nasturii melancoliei
în oglinzile mincinoase
ale dragostei de sine...


Alte poezii de Iulian Boldea





Poezii

  • Cărbunii - Octavian Goga

    Cărbunii când ţi-or arde-n vatră În seri de ani târzii şi goi, Tu stând la lespedea de piatră Să te gândeşti...

  • Afla - Lucian Avramescu

    poti sa apari in ferestre goala tinand discursuri interminabile despre tehnologia dragostei poti sa masori in rochie de...

  • Dacă - Elena Liliana Popescu

    Dacă s-ar putea vreodată Să măsori nemăsuratul, Să cuprinzi nemărginirea, Să stai, străbătând neantul, Să fi...