Somn de Iulian Boldea



trupul meu se desprinde din somn ca din undele verzi translucide
ale unei mări neştiute
cu algele viselor încolăcindu-mi coapsele
cu epiderma de aer a iluziei adăstând în preajma mea
cu zdrenţe de neant şi de abur în jur.
trupul meu îşi reia încet-încet deprinderile îşi învaţă din nou
gesturile de fiecare zi
învaţă ura gelozia iubirea mânia sărutul.
cu cearcănele melancoliei de a fi
cu ridurile neliniştii în colţul gurii
trupul meu învaţă din nou
ca în fiecare dimineaţă
meseria
de a trăi


Alte poezii de Iulian Boldea





Poezii

  • Amintirea - Vasile Voiculescu

    Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea Iubirii noastre, tocmai ca o floare Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea Ui...

  • Adio - Mihai Eminescu

    De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi, cu bine! Mă voi feri în calea mea De tine. De astăzi dar tu fă ce vr...

  • Nunta Zamfirei - George Cosbuc

    E lung pământul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Şi-avea o fată, - fata lui - Ic...