Somn de Iulian Boldea



trupul meu se desprinde din somn ca din undele verzi translucide
ale unei mări neştiute
cu algele viselor încolăcindu-mi coapsele
cu epiderma de aer a iluziei adăstând în preajma mea
cu zdrenţe de neant şi de abur în jur.
trupul meu îşi reia încet-încet deprinderile îşi învaţă din nou
gesturile de fiecare zi
învaţă ura gelozia iubirea mânia sărutul.
cu cearcănele melancoliei de a fi
cu ridurile neliniştii în colţul gurii
trupul meu învaţă din nou
ca în fiecare dimineaţă
meseria
de a trăi


Alte poezii de Iulian Boldea





Poezii

  • Cărbunii - Octavian Goga

    Cărbunii când ţi-or arde-n vatră În seri de ani târzii şi goi, Tu stând la lespedea de piatră Să te gândeşti...

  • Afla - Lucian Avramescu

    poti sa apari in ferestre goala tinand discursuri interminabile despre tehnologia dragostei poti sa masori in rochie de...

  • Dacă - Elena Liliana Popescu

    Dacă s-ar putea vreodată Să măsori nemăsuratul, Să cuprinzi nemărginirea, Să stai, străbătând neantul, Să fi...