Cântăreţi bolnavi de Lucian Blaga



Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune. Ni-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah iarăşi şi iarăşi
cuvintele seacă. Vânt veşnic răsună
prin ceţini de zadă.
Purces-am în lume
pe punţi de baladă. Străbatem amurguri
cu crini albi în gură.
Închidem în noi un
sfârşit sub armură. Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune. Răni ducem - izvoare -
deschise subt haină.
Sporim nesfârşirea
c-un cântec, c-o taină.


Alte poezii de Lucian Blaga





Poezii

  • Cărbunii - Octavian Goga

    Cărbunii când ţi-or arde-n vatră În seri de ani târzii şi goi, Tu stând la lespedea de piatră Să te gândeşti...

  • Anul Nou - Vasile Militaru

    Din cireşul veşniciei S-a mai scuturat o floare După ce-a visat sub lună După ce-a surâs sub soare. Şi-n clipiţ...

  • Clio - Mateiu Ion Caragiale

    Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbenite Stă-mbălsămată taina măririi strămoşeşti. Amurgul rug de purpur...