Cântăreţi bolnavi de Lucian Blaga



Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune. Ni-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah iarăşi şi iarăşi
cuvintele seacă. Vânt veşnic răsună
prin ceţini de zadă.
Purces-am în lume
pe punţi de baladă. Străbatem amurguri
cu crini albi în gură.
Închidem în noi un
sfârşit sub armură. Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune. Răni ducem - izvoare -
deschise subt haină.
Sporim nesfârşirea
c-un cântec, c-o taină.


Alte poezii de Lucian Blaga





Poezii

  • Cânt - Magda Isanos

    Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...

  • Dodeskaden - Mircea Dinescu

    Ce-ati facut cu nebunii din gari ? Macar ei n-aveau limba de cirpa. Saci cu piine,sudoare,tigari si tacerea complice si ...

  • Cântec - George Toparceanu

    Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când...