Cântăreţi bolnavi de Lucian Blaga



Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune. Ni-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah iarăşi şi iarăşi
cuvintele seacă. Vânt veşnic răsună
prin ceţini de zadă.
Purces-am în lume
pe punţi de baladă. Străbatem amurguri
cu crini albi în gură.
Închidem în noi un
sfârşit sub armură. Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune. Răni ducem - izvoare -
deschise subt haină.
Sporim nesfârşirea
c-un cântec, c-o taină.


Alte poezii de Lucian Blaga





Poezii

  • După melci - Ion Barbu

    Dintr-atatia frati mai mari: Unii morti, Altii plugari Dintr-atatia frati mai mici: Prunci de treaba, Scunzi, peltici, ...

  • Jos - Daniel Dragan

    Ruginit este coiful si lancea e rupta, a ruginit si dorul de lupta, nu mai sta nimeni în zale pentru razboaie medievale...

  • Cântec - George Toparceanu

    Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când...