Muntele de Marin Sorescu



Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie. Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Sitot felul de picioare. Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii. Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi. Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland: Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!


Alte poezii de Marin Sorescu



Poeti



Autori

Ion Bogdan Lefter

poet,critic

Eugen Lovinescu

prozator,critic

Mircea Ivanescu

poet

Stefan Doinas

poet,eseit

Poezii

  • Moartea căprioarei - Nicolae Labis

    Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit şi a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte şi gol. Ciuturil...

  • Cina - Ioan Alexandru

    Vine un musafir la noi in casa Aducator de har orice strain Il vom pune in frunte la masa Linga piine si vin Cat ne est...

  • Lauda - Nichifor Crainic

    Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza Si lumea o spanzuri în haos de-o raza, Metanie tie, Parinte. Izvod nevazut a...

Poeti

Cautari pe site

sinonime , fonetica , familia lexicala a cuvantului prieten , limba romina ,