Până la un punct de Marin Sorescu



Pana la un punct
Somnul e regenerare,
Daca-l depasesti -
E putrezire. Da-mi inapoi crinul,
Pe care-l tineam în mana
Si care, în bezna cea mai adanca,
Se deschidea,
Omorandu-mi cu parfumul lui tare
Moartea, cea tematoare de esente.
Moartea omorandu-mi-o de tot,
Crinul,
Pe care-l tineam falnic în mana. Da-mi-l inapoi!
Visul meu se-ntinde dupa el
Ca o a treia mana.


Alte poezii de Marin Sorescu





Poezii

  • Cântec - George Toparceanu

    Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când...

  • Te intreb - Viorica Salajeanu

    A fost al tau vreodata vintul Sau Universul nesfirsit ? Ori soarele din cer luindu-l L-ai dus in miini la asfintit ? Ai ...

  • Moartea căprioarei - Nicolae Labis

    Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit şi a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte şi gol. Ciuturil...