Muntele de Marin Sorescu



Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabila confuzie. Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Sitot felul de picioare. Am simtit soarele pana la
Si luna
Pe la miezul noptii. Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi. Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland: Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!


Alte poezii de Marin Sorescu





Poezii

  • Ea va veni - Alexandru Andries

    Întâi a fost pe vreme rea, Era noros şi vânt bătea Şi, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lu...

  • Cânt - Magda Isanos

    Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...

  • Clio - Mateiu Ion Caragiale

    Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbenite Stă-mbălsămată taina măririi strămoşeşti. Amurgul rug de purpur...