Iar când voi fi pământ de Mihai Eminescu



Iar când voi fi pământ,
În liniştea serii,
Săpaţi-mi un mormânt
La marginea mării. Nu voi sicriu bogat,
Podoabe şi flamuri,
Ci-mi împletiţi un pat
Din veştede ramuri. Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Să am un cer senin
Pe-adâncile ape. S-aud cum blânde cad
Izvoarele-ntruna,
Pe vârfuri lungi de brad
Alunece luna. S-aud pe valuri vânt,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga. Şi cum n-oi suferi
De-atuncea-nainte,
Cu flori m-or troieni
Aduceri aminte. Şi cum va înceta
Al inimii zbucium,
Ce dulce-mi va suna
Cântarea de bucium! Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri,
Izbind s-or frământa
Eternele valuri Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Ci codrul vânt să dea
Frunzişului veşted. Luceferii de foc
Privi-vor din cetini
Mormânt făr' de noroc
Şi fără prieteni.


Alte poezii de Mihai Eminescu





Poezii

  • Adio - Mihai Eminescu

    De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi, cu bine! Mă voi feri în calea mea De tine. De astăzi dar tu fă ce vr...

  • Cânt - Magda Isanos

    Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...

  • Argint fals - Dan Galbina

    Te auzeam cum cresti copila si te chema oglinda desfrînata să fugi ca ochiul prin pupila sau ca femeia dintr-o fata. ...