Povestea teiului de Mihai Eminescu
- Blanca, ştii că din iubire
Făr' de lege te-ai născut;
Am jurat de la-nceput
Pe Hristos să-l iei de mire! Îmbrăcându-te-n veşmântu-i,
Lepădând viaţa lumii,
Vei spăşi greşala mumii
Şi de-o crimă tu mă mântui. - Traiul lumii, dragă tată,
Cine vor, aceia lese-l,
Dară sufletul mi-e vesel,
Tinereţea luminată; Danţul, muzica, pădurea,
Pe acestea le-ndrăgii,
Nu chiliile pustii
Unde plângi, gândind aiurea! - Ştiu mai bine ce-ţi prieşte,
Cum am spus, aşa rămâne;
Pentru drumul cel de mâine
De cu azi te pregăteşte! Mâna Ea la ochi şi-o ţine,
Toate minţile-şi adună,
Să ia lumea-n cap, nebună,
Parc-atâta-i mai rămâne. Calu-i alb, un bun tovarăş,
Înşeuat aşteapt-afară,
Ea picioru-l pune-n scară
Şi la codru pleacă iarăşi. Sara vine din arinişti,
Cu miroase o îmbată,
Cerul stelele-şi arată,
Solii dulci ai lungii linişti. Dar prin codri ea pătrunde
Lângă teiul vechi şi sfânt,
Ce cu flori pân-în pământ
Un izvor vrăjit ascunde. Îngânat de glas de ape
Cânt-un corn cu-nduioşare
Tot mai tare şi mai tare,
Mai aproape, mai aproape; Iar izvorul, prins de vrajă,
Răsărea, sunând din valuri -
Sus în codri de pe dealuri
Luna blândă ţine strajă. - Ca din farmec Ea tresare,
Şi privind uimită-n lături,
Vede-un tânăr chiar alături,
Pe-un cal negru e călare... Oare ochii ei o mint,
Sau aievea-i, adevăru-i?
Flori de tei el are-n păru-i
Şi la şold un corn de-argint. Ea privi atunci în jos,
Trece mâna pe la tâmple,
Iară inima-i se umple
De un farmec dureros. El se da tot mai aproape
Şi cerşea copilăreşte;
Al ei suflet se răpeşte
De închide-a ei pleoape. Cu o mână îl respinge,
Dar se simte prinsă-n braţe,
De-o durere, de-o dulceaţă
Pieptul, inima-i se strânge. Ar striga... şi nu se-ndură,
Capu-i cade pe-a lui umăr,
Sărutări fără de număr
El îi soarbe de pe gură; O desmiardă ş-o întreabă,
Iar ea faţa şi-o ascunde,
Şi aşa de-ncet răspunde
Cu o voce dulce, slabă. Tot alături călăresc,
Nu au grija nimănuia,
Şi de dragi unul altuia
Ei din ochi se prăpădesc; Se tot duc, se duc mereu,
Trec în umbră, pier în vale,
Iară cornul plin de jale
Sună dulce, sună greu. Blându-i sunet se împarte
Peste văi împrăştiet,
Mai încet, tot mai încet,
Mai departe... mai departe... Sus în brazii de pe dealuri
Luna-n urmă ţine strajă,
Iar izvorul, prins de vrajă,
Răsărea sunând din valuri.
Făr' de lege te-ai născut;
Am jurat de la-nceput
Pe Hristos să-l iei de mire! Îmbrăcându-te-n veşmântu-i,
Lepădând viaţa lumii,
Vei spăşi greşala mumii
Şi de-o crimă tu mă mântui. - Traiul lumii, dragă tată,
Cine vor, aceia lese-l,
Dară sufletul mi-e vesel,
Tinereţea luminată; Danţul, muzica, pădurea,
Pe acestea le-ndrăgii,
Nu chiliile pustii
Unde plângi, gândind aiurea! - Ştiu mai bine ce-ţi prieşte,
Cum am spus, aşa rămâne;
Pentru drumul cel de mâine
De cu azi te pregăteşte! Mâna Ea la ochi şi-o ţine,
Toate minţile-şi adună,
Să ia lumea-n cap, nebună,
Parc-atâta-i mai rămâne. Calu-i alb, un bun tovarăş,
Înşeuat aşteapt-afară,
Ea picioru-l pune-n scară
Şi la codru pleacă iarăşi. Sara vine din arinişti,
Cu miroase o îmbată,
Cerul stelele-şi arată,
Solii dulci ai lungii linişti. Dar prin codri ea pătrunde
Lângă teiul vechi şi sfânt,
Ce cu flori pân-în pământ
Un izvor vrăjit ascunde. Îngânat de glas de ape
Cânt-un corn cu-nduioşare
Tot mai tare şi mai tare,
Mai aproape, mai aproape; Iar izvorul, prins de vrajă,
Răsărea, sunând din valuri -
Sus în codri de pe dealuri
Luna blândă ţine strajă. - Ca din farmec Ea tresare,
Şi privind uimită-n lături,
Vede-un tânăr chiar alături,
Pe-un cal negru e călare... Oare ochii ei o mint,
Sau aievea-i, adevăru-i?
Flori de tei el are-n păru-i
Şi la şold un corn de-argint. Ea privi atunci în jos,
Trece mâna pe la tâmple,
Iară inima-i se umple
De un farmec dureros. El se da tot mai aproape
Şi cerşea copilăreşte;
Al ei suflet se răpeşte
De închide-a ei pleoape. Cu o mână îl respinge,
Dar se simte prinsă-n braţe,
De-o durere, de-o dulceaţă
Pieptul, inima-i se strânge. Ar striga... şi nu se-ndură,
Capu-i cade pe-a lui umăr,
Sărutări fără de număr
El îi soarbe de pe gură; O desmiardă ş-o întreabă,
Iar ea faţa şi-o ascunde,
Şi aşa de-ncet răspunde
Cu o voce dulce, slabă. Tot alături călăresc,
Nu au grija nimănuia,
Şi de dragi unul altuia
Ei din ochi se prăpădesc; Se tot duc, se duc mereu,
Trec în umbră, pier în vale,
Iară cornul plin de jale
Sună dulce, sună greu. Blându-i sunet se împarte
Peste văi împrăştiet,
Mai încet, tot mai încet,
Mai departe... mai departe... Sus în brazii de pe dealuri
Luna-n urmă ţine strajă,
Iar izvorul, prins de vrajă,
Răsărea sunând din valuri.
Alte poezii de Mihai Eminescu

- Veneţia
- Venere şi Madonă
- Un luceafăr
- Trecut-au anii...
- Te duci...
- Speranţa
- Sonet III
- Sonet II
- Sonet I
- Somnoroase păsărele...
- Singurătate
- Şi dacă de cu ziuă...
- Şi dacă...
- Se bate miezul nopţii...
- Scrisoarea V
- Scrisoarea IV
- Scrisoarea III
- Scrisoarea II
- Scrisoarea I
- Sara pe deal
- S-a dus amorul...
- Rugăciunea unui dac
- Revedere
- Prin nopti tăcute
- Povestea teiului
- Povestea codrului
- Poet
- Peste vârfuri
- Pe lângă plopii fără soţ...
- Pe aceeaşi ulicioară...
- Pajul Cupidon...
- Odă (în metru antic)
- O, rămâi
- O, mamă...
- Numai poetul
- Nu voi mormânt bogat
- Noaptea...
- Nu mă înţelegi
- Mortua est!
- Misterele nopţii
- Melancolie
- Mănuşa
- Mai am un singur dor
- Luceafărul
- Lasă-ţi lumea...
- Lacul
- La steaua
- La mormântul lui Aron Pumnul
- La moartea principelui Ştirbey
- La mijloc de codru...
- La Bucovina
- Kamadeva
- Junii corupţi
- Înger şi demon
- Înger de pază
- Împărat şi proletar
- Iubind în taină...
- Iar când voi fi pământ
- Glossă
- Freamăt de codru
- Foaia veştedă
- Floare-albastră
- Fiind băiet păduri cutreieram
- Făt-Frumos din tei
- Epigonii
- Egipetul
- Dorinţa
- Doina
- Din valurile vremii...
- Din străinătate
- Din noaptea...
- Diana
- Despărţire
- Departe sunt de tine...
- De-or trece anii...
- De-aş avea
- De ce nu-mi vii?
- De ce în al meu suflet
- De câte ori, iubito...
- Cugetările sărmanului Dionis
- Cu mâine zilele-ţi adaogi...
- Criticilor mei
- Crăiasa din poveşti
- Copii eram noi amândoi
- Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie
- Ce te legeni?...
- Ce e amorul?
- Când însuşi glasul
- Când amintirile...
- Călin
- Atât de fragedă...
- Amorul unei marmure
- Afară-i toamnă
- Adio
Poeti
- Vasile Voiculescu
- Ienachita Vacarescu
- George Toparceanu
- Jan Lulu Stern
- Nichita Stanescu
- Marin Sorescu
- Viorica Salajeanu
- Elena Liliana Popescu
- Dorin Popa
- Adrian Paunescu
- Maria Eugenia Olaru
- Ion Minulescu
- Vasile Militaru
- Alexandru Macedonski
- Zorica Latcu
- Nicolae Labis
- Magda Isanos
- Costache Ioanid
- Radu Gyr
- Octavian Goga
- Dan Galbina
- Elena Farago
- Mihai Eminescu
- Daniel Dragan
- Stefan Augustin Doinas
- Mircea Dinescu
- Nichifor Crainic
- George Cosbuc
- Mateiu Ion Caragiale
- Daniel Branzai
- Dimitrie Bolintineanu
- Iulian Boldea
- Geo Bogza
- Ana Blandiana
- Lucian Blaga
- Ion Barbu
- George Bacovia
- Stefan Baciu
- Lucian Avramescu
- Elena Armenescu
- Tudor Arghezi
- Alexandru Andries
- Ioan Alexandru
- Vasile Alecsandri
Poezii
-
Ea va veni - Alexandru Andries
Întâi a fost pe vreme rea, Era noros şi vânt bătea Şi, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lu...
-
Cânt - Magda Isanos
Cint ca privighetorile oarbe. Nu stiu, eu sorb cintecul sau el ma soarbe. Atit de sus ne-naltam citeodata... Sufletu-mi ...
-
Clio - Mateiu Ion Caragiale
Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbenite Stă-mbălsămată taina măririi strămoşeşti. Amurgul rug de purpur...
Poeti
Cautari pe site
Cuvinte dupa schema vcvc , Cuvinte formate din CVCVVC , Familia lexicala a cuv ntului peste , Roman , Cuvinte compuse cu prefixe , Familia lexicala a cuv ntului prieten , Mare , familia lexicana pentru cuvantul a propune , Cuvinte nrudite cu ghem , Cuvinte cu 6 silabe , Copil mic este pleonasm , Familia lexical a cuv ntului a vedea , Cacofonia exemplului , Cacofonie exemple , Ce sens mai are cuv ntul locuim ,