Cotropirea frunzelor de Nichita Stanescu



Smulgem frunzele şi facem
pat din osul pomilor
paştem iarba şi o toarcem
prin burta flămânzilor.
Ne uităm în sus, la stele,
neştiind că-s mai departe
frunzele din pom, acele
scuturând în toamnă moarte.
Nu-ntre oameni e cuţitul
duşmănia, sfântă milă
ci-ntre sânge, vai, şi verdea
neânvinsa clorofilă.


Alte poezii de Nichita Stanescu



Poeti



Autori

Mircea Cartarescu

poet,prozator,eseit

Ion Barbu

poet

Costache Negruzzi

prozator,nuvelist,pasoptist

Mihail Kogalniceanu

prozator

Poezii

  • Cătelusul schiop - Elena Farago

    Eu am numai trei picioare, Si de-abia mă misc: top, top, Râd când mă-ntalnesc copiii, Si mă cheama "cuciu schiop...

  • Cântec - George Toparceanu

    Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară... Când...

  • Ea va veni - Alexandru Andries

    Întâi a fost pe vreme rea, Era noros şi vânt bătea Şi, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lu...

Poeti

Cautari pe site

Pentru cuv ntul mic , Mircea Santimbreanu , Roman , familia lexicala a cuvantului ghetus , familia lexicala pentru prieten , Familia lexicala a cuvantului masa , stabilirea sunetelor ,