Foarte câine de Nichita Stanescu



Foarte câine-am vrut să fiu
cu lătratul în pustiu
şi cu dintele cel viu
mort la tine-am vrut să viu Foarte pasăre am vrut
să-ţi adorm doar peste scut
lepădat şi început
de numai ce m-a durut Foarte om poate-aş fi fost
dacă-aş fi ştiut vreun rost
ce este în tine os
şi ce este roşu-n, roz.


Alte poezii de Nichita Stanescu



Poeti



Autori

Mihail Sadoveanu

prozator,povestitor

Camil Petrescu

dramaturg

Nichita Stanescu

poet

Ion Creanga

prozator,povestitor

Poezii

  • Anul Nou - Vasile Militaru

    Din cireşul veşniciei S-a mai scuturat o floare După ce-a visat sub lună După ce-a surâs sub soare. Şi-n clipiţ...

  • Alb - George Bacovia

    Orchestra începu cu-o indignare gratioasă. Salonul alb visa cu roze albe -- Un vals de voaluri albe ... Spatiu, infini...

  • Copilărie - Ana Blandiana

    Din oglindă mă privea un trup firav Cu claviatura coastelor distinctă, Inima-apăsa pe clape grav Şi-ncerca să-apar...

Poeti

Cautari pe site

Cald familia lexical , moara cu noroc caracterizare , Familia de cuvinte Familia Lexicala libertate , fonetica , Caine familia lexicala , diftong triftong hiat , recreatia mare , Familia lexical a cuv ntului drag , Familia lexicala a cuvantului sarac , norma literara aspecte evolutive , Cuvinte formate din c c v v , Familia lexical a cuv ntului libertate ,