Grosimea pământului de Nichita Stanescu



De la o vreme pământul are în jos
osul bunicului meu cel mai frumos
şi mai jos de jos el are
umbra osoasă a strămoşului oarecare.
Unde se sfârşeşte pământul,
în jos, se începe gândul.
Totul e plin de strămoşi
care ne ţin pe umerii lor victorioşi.
Mă uit la mine, mă uit la tine
şi văd pomii pe care-i vom ţine
crescut în pământul de deasupra şi viitor,
care acum e numai nor,
peste trupurile noastre vii
de strămoşi ai celor care vor fii.


Alte poezii de Nichita Stanescu



Poeti



Autori

Paul Celan

poet

Ion Vinea

poet,prozator,eseit

Bernard de Ventadour

poet

Tristan Tzara

poet

Poezii

  • Anul Nou - Vasile Militaru

    Din cireşul veşniciei S-a mai scuturat o floare După ce-a visat sub lună După ce-a surâs sub soare. Şi-n clipiţ...

  • Alb - George Bacovia

    Orchestra începu cu-o indignare gratioasă. Salonul alb visa cu roze albe -- Un vals de voaluri albe ... Spatiu, infini...

  • Copilărie - Ana Blandiana

    Din oglindă mă privea un trup firav Cu claviatura coastelor distinctă, Inima-apăsa pe clape grav Şi-ncerca să-apar...

Poeti

Cautari pe site

Cald familia lexical , moara cu noroc caracterizare , Familia de cuvinte Familia Lexicala libertate , fonetica , Caine familia lexicala , diftong triftong hiat , recreatia mare , Familia lexical a cuv ntului drag , Familia lexicala a cuvantului sarac , norma literara aspecte evolutive , Cuvinte formate din c c v v , Familia lexical a cuv ntului libertate ,