Grosimea pământului de Nichita Stanescu



De la o vreme pământul are în jos
osul bunicului meu cel mai frumos
şi mai jos de jos el are
umbra osoasă a strămoşului oarecare.
Unde se sfârşeşte pământul,
în jos, se începe gândul.
Totul e plin de strămoşi
care ne ţin pe umerii lor victorioşi.
Mă uit la mine, mă uit la tine
şi văd pomii pe care-i vom ţine
crescut în pământul de deasupra şi viitor,
care acum e numai nor,
peste trupurile noastre vii
de strămoşi ai celor care vor fii.


Alte poezii de Nichita Stanescu



Poeti



Autori

Ion Bogdan Lefter

poet,critic

Ioan Slavici

prozator,dramaturg,povestitor,nuvelist,romancier

Camil Petrescu

dramaturg

Ilarie Voronca

poet

Poezii

  • Patria - Stefan Baciu

    Patria e un mar Intr'o vitrina de bacanie japoneza pe strada Liliha în Honolulu, arhipelagul Sandwich sau o placa de pa...

  • Cătelusul schiop - Elena Farago

    Eu am numai trei picioare, Si de-abia mă misc: top, top, Râd când mă-ntalnesc copiii, Si mă cheama "cuciu schiop...

  • Dacă - Elena Liliana Popescu

    Dacă s-ar putea vreodată Să măsori nemăsuratul, Să cuprinzi nemărginirea, Să stai, străbătând neantul, Să fi...

Poeti

Cautari pe site

idei principale recreatia mare , rezumat pe capitole recreatia mare , Prieten familia de cuvinte , moara cu noroc , Familia de cuvinte la ghea , Rezumat autogol carte recreatia mare , Familia lexicala a cuvantului gheata , accentul ,