Elegia sexagenarului adolescent de Stefan Baciu



Ninge cu flori de plumeria peste automobile
bunici sunt azi neuitatele noastre copile prieteni de eri au plecat la odihna'n morminte
cenuse si plumb cad deavalma peste cuvinte taifunul istoriei bate crunt prin golite bodegi
la pensie-au iesit boemi si piccoli si regi numai eu stau singur si mut în port la Antofagasta
si Anzilor albi le privesc sub cerul albastru creasta curge sangele vremii cu nisipul lumii'n clepsidra
la fiece colt de strada scoate capul o hydra zadarnic astept în Tegucigalpa tramvaiul 5
departe, la Turnu Magurele, plang ultimele caterinci duce uraganul în nestire, carti, reviste si manuscrise
am rămas acelasi amestec de Don Quijote si Ulise.


Alte poezii de Stefan Baciu





Poezii

  • După melci - Ion Barbu

    Dintr-atatia frati mai mari: Unii morti, Altii plugari Dintr-atatia frati mai mici: Prunci de treaba, Scunzi, peltici, ...

  • Alb - George Bacovia

    Orchestra începu cu-o indignare gratioasă. Salonul alb visa cu roze albe -- Un vals de voaluri albe ... Spatiu, infini...

  • Romanţa cheii - Ion Minulescu

    Cheia ce mi-ai dat aseară - Cheia de la poarta verde - Am pierdut-o chiar aseară!... Dar ce cheie nu se pierde? Cheia ...