Sătulul si flămândul de Vasile Militaru
Nascut in zodie ferice, ca toti acei de-un neam cu sine,
Un porc bogat, al carui pantec era de-a pururea satul
Si care n'avusese parte in viata lui, decat de bine,
Avand mosii, din cari adesea porumbu'i putrezea 'n patul;
Intr'un cuvant, un porc nabab,
A fost intampinat odata, la poarta, de-un biet caine slab,
Flamand, abia c'un pic de viata
Si care nu mai vedea lumina decat asa ca printr'o ceata - Ah, fie'ti mila de-un biet caine,
Prea fericitule boer
Da-mi frimiturile-ti de paine,
Nu ma lasa sub sfantul cer,
De foame istovit sa pier Dar porcul , care dupa masa, gusta dulceata unei poame,
Din cale-afara de mirat,
Pe bietu' caine l'a 'ntrebat:
- De foame-ai zis? Ce-i aia foame? Ne mai putand sa stea 'n picioare si istovit, cazand pe branci,
Flamandul stins, proni sa'i spuna: Cand nu mai ai ce sa mananci,
Simti o sfarseala fara margini slabesti, de te doboara vantul
Vezi verde-galben se 'nvarteste cu tine parca tot pamantul
Cu vremea, mintea nu mai poate, din tot, nimica sa'nteleaga,
Apoi te stingi, precum se stinge o lumanare arsa 'ntreaga Si bietul caine 'si dete duhul Dar porcul, ne bagand de seama,
Raspunse rar, cu gura plina de-a poamii prea gustoasa zeama:
- Pai, stii ca e o fericire sa'ti fie foame, draga caine?
Si tu 'ndrasnesti sa mai ceri paine?!
Auzi, ma rog: sa vezi anume
Cum se 'nvarteste 'ntreaga lume;
Cum vin, privirea sa'ti desmierde, culori de rosu-galben-verde;
Sa mi-te simti, intr'un cuvant,
Usor ca fulgul dus de vant
Si totusi sa te plangi de soarta si sa cersesti ca un tigan?
Pai, iarta-ma, dulau balan:
Ori esti ingrat, ori sarlatan! Si porcul, scuturand agale brumatul tigaretei scrum,
Nici ca s'a mai uitat la caine si, mandru, si-a vazut de drum
Flamanzilor, cand vreti sa cereti dela satui nitica paine,
Cum a cerut sarmanul caine,
Acelui ce gusta din poame, -
Sa cereti numai dela omul care a'ndurat candva de foame,
Caci, altfel, nu e vorba goala proverbul care-mi vine 'n gand
Si care spune ca: "Satulul nu crede bietului flamand".
Un porc bogat, al carui pantec era de-a pururea satul
Si care n'avusese parte in viata lui, decat de bine,
Avand mosii, din cari adesea porumbu'i putrezea 'n patul;
Intr'un cuvant, un porc nabab,
A fost intampinat odata, la poarta, de-un biet caine slab,
Flamand, abia c'un pic de viata
Si care nu mai vedea lumina decat asa ca printr'o ceata - Ah, fie'ti mila de-un biet caine,
Prea fericitule boer
Da-mi frimiturile-ti de paine,
Nu ma lasa sub sfantul cer,
De foame istovit sa pier Dar porcul , care dupa masa, gusta dulceata unei poame,
Din cale-afara de mirat,
Pe bietu' caine l'a 'ntrebat:
- De foame-ai zis? Ce-i aia foame? Ne mai putand sa stea 'n picioare si istovit, cazand pe branci,
Flamandul stins, proni sa'i spuna: Cand nu mai ai ce sa mananci,
Simti o sfarseala fara margini slabesti, de te doboara vantul
Vezi verde-galben se 'nvarteste cu tine parca tot pamantul
Cu vremea, mintea nu mai poate, din tot, nimica sa'nteleaga,
Apoi te stingi, precum se stinge o lumanare arsa 'ntreaga Si bietul caine 'si dete duhul Dar porcul, ne bagand de seama,
Raspunse rar, cu gura plina de-a poamii prea gustoasa zeama:
- Pai, stii ca e o fericire sa'ti fie foame, draga caine?
Si tu 'ndrasnesti sa mai ceri paine?!
Auzi, ma rog: sa vezi anume
Cum se 'nvarteste 'ntreaga lume;
Cum vin, privirea sa'ti desmierde, culori de rosu-galben-verde;
Sa mi-te simti, intr'un cuvant,
Usor ca fulgul dus de vant
Si totusi sa te plangi de soarta si sa cersesti ca un tigan?
Pai, iarta-ma, dulau balan:
Ori esti ingrat, ori sarlatan! Si porcul, scuturand agale brumatul tigaretei scrum,
Nici ca s'a mai uitat la caine si, mandru, si-a vazut de drum
Flamanzilor, cand vreti sa cereti dela satui nitica paine,
Cum a cerut sarmanul caine,
Acelui ce gusta din poame, -
Sa cereti numai dela omul care a'ndurat candva de foame,
Caci, altfel, nu e vorba goala proverbul care-mi vine 'n gand
Si care spune ca: "Satulul nu crede bietului flamand".
Alte poezii de Vasile Militaru
- Recunostinta măgarului
- Ploaia si soarele
- Păianjenul si viermele de mătase
- Legea lupului
- Leul si măgarul
- Măgarul si oglinda
- Cozonacul, mămăliga si plugarul
- Sătulul si flămândul
- Comoara păiajenului
- Ifosul cocosului
- Neamului Valah Strigare
- O primăvară nouă...
- Purtătorii torţei
- Eroilor
- Pacea lumii
- Sub Tricolor
- Bucură-te Ţară!...
- Vorbe cu Tâlc
- Rugăciune
- Anul Nou
Poeti
- Vasile Voiculescu
- Ienachita Vacarescu
- George Toparceanu
- Jan Lulu Stern
- Nichita Stanescu
- Marin Sorescu
- Viorica Salajeanu
- Elena Liliana Popescu
- Dorin Popa
- Adrian Paunescu
- Maria Eugenia Olaru
- Ion Minulescu
- Vasile Militaru
- Alexandru Macedonski
- Zorica Latcu
- Nicolae Labis
- Magda Isanos
- Costache Ioanid
- Radu Gyr
- Octavian Goga
- Dan Galbina
- Elena Farago
- Mihai Eminescu
- Daniel Dragan
- Stefan Augustin Doinas
- Mircea Dinescu
- Nichifor Crainic
- George Cosbuc
- Mateiu Ion Caragiale
- Daniel Branzai
- Dimitrie Bolintineanu
- Iulian Boldea
- Geo Bogza
- Ana Blandiana
- Lucian Blaga
- Ion Barbu
- George Bacovia
- Stefan Baciu
- Lucian Avramescu
- Elena Armenescu
- Tudor Arghezi
- Alexandru Andries
- Ioan Alexandru
- Vasile Alecsandri
Poezii
-
Moartea căprioarei - Nicolae Labis
Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit şi a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte şi gol. Ciuturil...
-
Afla - Lucian Avramescu
poti sa apari in ferestre goala tinand discursuri interminabile despre tehnologia dragostei poti sa masori in rochie de...
-
Iubirea împărătească - Elena Armenescu
Prolog 1 Când tainic s-a deschis în întuneric Atotvăzătorul, imensul ochi himeric Pleoapa -Universul, s-a mişcat c...
Poeti
Cautari pe site
Rezumat autogol carte recreatia mare , Familia lexicala a cuvantului gheata , accentul ,