Omonimie (relatii semantice)



Omonimie
definiţie:   Relaţie dintre două sau mai multe cuvinte care au aceeaşi formă dar sensuri diferite.

Nivele de reprezentare:
    -lexical (omonimie lexicală):
    lin = „uşor";   lin = „specie de  peşte".

-gramatical (omonimie morfologică, lexico-gramaticală):
  el cântă (pers.  a IlI-a, sg.) =   ei cântă (pers.  a III-a, pl.);
  un (nişte)=   articol nehotărât;
  un (doi)=   numeral;
  un (altul)=   adjectiv pronominal.

-sintactic:
chemarea profesorului      =   „profesorul cheamă"  sau „profesorul   este  chemat".

CAUZELE OMONIMIEI LEXICALE:

a) convergenţa fonetică (evoluţia fonetică spre aceeaşi formă a două  cuvinte diferite ca  sens, de origini diferite, fie un cuvânt moştenit sau altul împrumutat, fie  împrumuturi din limbi diferite):
  casă (< lat. casa) =   „clădire  destinată pentru a servi de locuinţă omului";

casă (< it. cassa) =   „dulap, lădiţă pentru bani", „loc unde  se fac plăţi".

lin (< lat. lenis)=   „domol, uşor";
    lin (împrumut din slavă) =    „specie de peşte".


  b)     divergenţă  semantică (apariţia  unui sens nou în structura semantică a unui cuvânt polisemantic îndepărtat de  sensul de bază, astfel încât le­gătura semantică nu se mai poate vedea):
  calcul (< lat. calculus)     =   „pietricică formată în  anumite organe   ale omului (renal, vezicular etc.)";
calcul (< lat.

calculus)     =    „socoteală,  operaţie matematică".

Diferenţierea sensurilor se face prin formele  diferite de plural (omonimie parţială):
  calcul / calculi =   „pietricele";
  calcu / calcule =   „socoteli".

c)      derivarea lexicală:
  sunătoare =   „nume de plantă";
sunătoare =  „care produce sunete" (sună + sufix  -ător);

fierăriei =   „lucruri de fier" (fier + sufix  colectiv  -arie);
fierărie =   „prăvălia în care se prelucrează sau se   vinde fier" (fierar + sufix nume  de loc  -ie).


  Omonimele sunt cuvinte înregistrate în articole de  dicţionar diferite, ca o dovadă că, deşi au o formă identică, între sensurile  cuvintelor respective nu mai există nici o legătură. Au calitatea de a fi omofone (aceeaşi pronunţare) şi omografe (aceeaşi grafie).
 

CLASIFICAREA OMONIMELOR:


  A.      După  gradul de identitate formală:
  a)     omonime  totale (au toate formele identice):
  mai adverb;
  mai  substantiv  = „lună";
  coş (coşuri)      = „obiect împletit din papură, rafie  sau nuiele";
 coş  (coşuri)      =  „bubuliţă purulentă care se formează pe piele".

b) omonime parţiale (sunt  identice numai unele forme flexionare):
  -     diferenţiere  semantică prin formele de plural: cap, capi, capuri, capete; corn, corni,  cornuri, coarne; ochi; ochi, ochiuri.
  -    diferenţiere semantică prin apartenenţă la clasa  morfologică: cer (substantiv);     cer (verb, indicativ prezent).
 

B. După relaţia dintre omonime (în funcţie de  posibilitatea de a se întâlni în   aceleaşi domenii sau contexte):
  a) omonime intolerabile (unul dintre cuvinte este înlăturat  pentru a se evita   confuzia de sens):
  păcurar =  „vânzător de păcură",     păcurar = „păstor",
  caz în care s-a înlocuit cuvântul păcurar 2  = „păstor" cu „cioban",
  rămânând ca „păcurar" să denumească  „vânzătorul de păcură".
 

b) omonime tolerabile (diferenţiabile în funcţie de context):
  a afecta = „a atribui o sumă de  bani" („Guvernul a afectat suma de   ...pentru...");
  a afecta = „a manifesta o stare  sufletească negativă ca urmare a unui   eveniment neplăcut" („Este afectat de vestea primită").
 

C.     După  apartenenţa morfologică:

a)     omonime  lexico-gramaticale:
  -    aparţin unor clase morfologice diferite: cer = substantiv;
  cer = verb;
  vine = substantiv, forma de plural de la vână;
  vine =   verb.
  -     provin din conversiune:
  absolut  (adj.) - absolut (subst.) - absolut (adv.);
muncitor j(adj.) - muncitor (subst.)


  Observaţie:
  Omonimele lexico-gramaticale provenite din  conversiune sunt numeroase, pentru că limba română se numără printre limbile în  care fenomenul conversiunii este foarte frecvent. Fenomenul  omonimiei este acceptat numai în  cazul în care cuvintele respective îşi schimbă şi  sensul lexical, nu numai valoarea morfologică.
 

b)     gramaticale (aparţin  aceleiaşi clase morfologice, au acelaşi sens, dar au forme flexionare  diferite):
  lucrează  = verb  intranzitiv, prezent, pers. a III-a, sg.;
lucrează = verb  indicativ prezent, pers. a III-a, pl.;
lucrează = verb  imperativ, pers. a II-a, sg.




Taguri: liceu , cls-IX-a , comunicare , omonime , relatii semantice , clasa a-IX-a

Titluri asemanatoare


Gimnaziu


Liceu



Autori

Matei Visniec

poet,prozator,dramaturg

Octavian Goga

poet,dramaturg

Mihail Sadoveanu

prozator,povestitor

Romulus Bucur

poet,eseit

Poezii

  • Cărbunii - Octavian Goga

    Cărbunii când ţi-or arde-n vatră În seri de ani târzii şi goi, Tu stând la lespedea de piatră Să te gândeşti...

  • Anul Nou - Vasile Militaru

    Din cireşul veşniciei S-a mai scuturat o floare După ce-a visat sub lună După ce-a surâs sub soare. Şi-n clipiţ...

  • Clio - Mateiu Ion Caragiale

    Mi-a îngânat stăpâna: "Nu-n file-ngălbenite Stă-mbălsămată taina măririi strămoşeşti. Amurgul rug de purpur...

Poeti

Cautari pe site

polisemie , sinonime , Alexandru l pu neanu , caracteriare ghita , Harap alb eseu , alexandru lapusneanul , sens denotativ , cuvinte polisemantice , cuvinte monosemantice , paronime , omonime , antonime , cuvantul , Caracterizarea lui jupan Dumitrache , sens denotativ si sens conotativ , cratima , Voinicul povestire de emil g rleanu ,