Omonimie (relatii semantice)

Omonimie
definiţie:   Relaţie dintre două sau mai multe cuvinte care au aceeaşi formă dar sensuri diferite.

Nivele de reprezentare:
    -lexical (omonimie lexicală):
    lin = „uşor";   lin = „specie de  peşte".

-gramatical (omonimie morfologică, lexico-gramaticală):
  el cântă (pers.  a IlI-a, sg.) =   ei cântă (pers.  a III-a, pl.);
  un (nişte)=   articol nehotărât;
  un (doi)=   numeral;
  un (altul)=   adjectiv pronominal.

-sintactic:
chemarea profesorului      =   „profesorul cheamă"  sau „profesorul   este  chemat".

CAUZELE OMONIMIEI LEXICALE:

a) convergenţa fonetică (evoluţia fonetică spre aceeaşi formă a două  cuvinte diferite ca  sens, de origini diferite, fie un cuvânt moştenit sau altul împrumutat, fie  împrumuturi din limbi diferite):
  casă (< lat. casa) =   „clădire  destinată pentru a servi de locuinţă omului";

casă (< it. cassa) =   „dulap, lădiţă pentru bani", „loc unde  se fac plăţi".

lin (< lat. lenis)=   „domol, uşor";
    lin (împrumut din slavă) =    „specie de peşte".

  b)     divergenţă  semantică (apariţia  unui sens nou în structura semantică a unui cuvânt polisemantic îndepărtat de  sensul de bază, astfel încât le­gătura semantică nu se mai poate vedea):
  calcul (< lat. calculus)     =   „pietricică formată în  anumite organe   ale omului (renal, vezicular etc.)";
calcul (< lat.

calculus)     =    „socoteală,  operaţie matematică".

Diferenţierea sensurilor se face prin formele  diferite de plural (omonimie parţială):
  calcul / calculi =   „pietricele";
  calcu / calcule =   „socoteli".

c)      derivarea lexicală:
  sunătoare =   „nume de plantă";
sunătoare =  „care produce sunete" (sună + sufix  -ător);

fierăriei =   „lucruri de fier" (fier + sufix  colectiv  -arie);
fierărie =   „prăvălia în care se prelucrează sau se   vinde fier" (fierar + sufix nume  de loc  -ie).

  Omonimele sunt cuvinte înregistrate în articole de  dicţionar diferite, ca o dovadă că, deşi au o formă identică, între sensurile  cuvintelor respective nu mai există nici o legătură. Au calitatea de a fi omofone (aceeaşi pronunţare) şi omografe (aceeaşi grafie).
 

CLASIFICAREA OMONIMELOR:

  A.      După  gradul de identitate formală:
  a)     omonime  totale (au toate formele identice):
  mai adverb;
  mai  substantiv  = „lună";
  coş (coşuri)      = „obiect împletit din papură, rafie  sau nuiele";
 coş  (coşuri)      =  „bubuliţă purulentă care se formează pe piele".

b) omonime parţiale (sunt  identice numai unele forme flexionare):
  -     diferenţiere  semantică prin formele de plural: cap, capi, capuri, capete; corn, corni,  cornuri, coarne; ochi; ochi, ochiuri.
  -    diferenţiere semantică prin apartenenţă la clasa  morfologică: cer (substantiv);     cer (verb, indicativ prezent).
 

B. După relaţia dintre omonime (în funcţie de  posibilitatea de a se întâlni în   aceleaşi domenii sau contexte):
  a) omonime intolerabile (unul dintre cuvinte este înlăturat  pentru a se evita   confuzia de sens):
  păcurar =  „vânzător de păcură",     păcurar = „păstor",
  caz în care s-a înlocuit cuvântul păcurar 2  = „păstor" cu „cioban",
  rămânând ca „păcurar" să denumească  „vânzătorul de păcură".
 

b) omonime tolerabile (diferenţiabile în funcţie de context):
  a afecta = „a atribui o sumă de  bani" („Guvernul a afectat suma de   ...pentru...");
  a afecta = „a manifesta o stare  sufletească negativă ca urmare a unui   eveniment neplăcut" („Este afectat de vestea primită").
 

C.     După  apartenenţa morfologică:

a)     omonime  lexico-gramaticale:
  -    aparţin unor clase morfologice diferite: cer = substantiv;
  cer = verb;
  vine = substantiv, forma de plural de la vână;
  vine =   verb.
  -     provin din conversiune:
  absolut  (adj.) - absolut (subst.) - absolut (adv.);
muncitor j(adj.) - muncitor (subst.)

  Observaţie:
  Omonimele lexico-gramaticale provenite din  conversiune sunt numeroase, pentru că limba română se numără printre limbile în  care fenomenul conversiunii este foarte frecvent. Fenomenul  omonimiei este acceptat numai în  cazul în care cuvintele respective îşi schimbă şi  sensul lexical, nu numai valoarea morfologică.
 

b)     gramaticale (aparţin  aceleiaşi clase morfologice, au acelaşi sens, dar au forme flexionare  diferite):
  lucrează  = verb  intranzitiv, prezent, pers. a III-a, sg.;
lucrează = verb  indicativ prezent, pers. a III-a, pl.;
lucrează = verb  imperativ, pers. a II-a, sg.

• Tweet this article
• Distribuie
• 

Titluri asemanatoare

• Sinonimie (relatii semantice)
• Antonimie (relatii semantice)
• Paronimie (relatii semantice)
• Campuri semantice (nivelul lexico-semantic)

Gimnaziu

Liceu

Poezii

• Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! - Radu Gyr

  Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ri...

• Melancolie - Daniel Branzai

  De-afara, picuri mari si grei Din ploaia ce-anceput de-aseara, S-au strecurat in ochii mei Si sufletul mi-l infioara. -...

• Amintirea - Vasile Voiculescu

  Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea Iubirii noastre, tocmai ca o floare Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea Ui...

Poeti

• Mircea Dinescu

• Dan Galbina

• Ion Barbu

• Lucian Avramescu

• Octavian Goga

• Magda Isanos

• Mihai Eminescu

• George Toparceanu

• Elena Farago

• George Bacovia

• Alexandru Andries

• Marin Sorescu

• Costache Ioanid

• Elena Liliana Popescu

Cautari pe site

hiperbole in basmele lui Ion Creanga , Caracterizarea personajului central al fragmentului d rnicie de Mircea s ntimbreanu , Caracterizarea lui Ciobanu la de v Voiculescu , Rezumat la textul elev de mircea santimbreanu , Rezumat elev de elev de mircea santimbreanu , paronime , sinonimele , Text informativ , Un fialog intre colegi despre o excursie , familia lexical a cuv ntului arbore , Mara povestire pe momentele subiectului , caracterizare perdonajului din Decembrie rexreatia mare , familia lexicala la magar , Mara momentele subiectului , Sens figurat la veridic , Caracterizarea adelei din romanul adela de Garabet Ibr ileanu , Momentele subiectului ,