Omonimie (relatii semantice)

Omonimie
definiţie:   Relaţie dintre două sau mai multe cuvinte care au aceeaşi formă dar sensuri diferite.

Nivele de reprezentare:
    -lexical (omonimie lexicală):
    lin = „uşor";   lin = „specie de  peşte".

-gramatical (omonimie morfologică, lexico-gramaticală):
  el cântă (pers.  a IlI-a, sg.) =   ei cântă (pers.  a III-a, pl.);
  un (nişte)=   articol nehotărât;
  un (doi)=   numeral;
  un (altul)=   adjectiv pronominal.

-sintactic:
chemarea profesorului      =   „profesorul cheamă"  sau „profesorul   este  chemat".

CAUZELE OMONIMIEI LEXICALE:

a) convergenţa fonetică (evoluţia fonetică spre aceeaşi formă a două  cuvinte diferite ca  sens, de origini diferite, fie un cuvânt moştenit sau altul împrumutat, fie  împrumuturi din limbi diferite):
  casă (< lat. casa) =   „clădire  destinată pentru a servi de locuinţă omului";

casă (< it. cassa) =   „dulap, lădiţă pentru bani", „loc unde  se fac plăţi".

lin (< lat. lenis)=   „domol, uşor";
    lin (împrumut din slavă) =    „specie de peşte".

  b)     divergenţă  semantică (apariţia  unui sens nou în structura semantică a unui cuvânt polisemantic îndepărtat de  sensul de bază, astfel încât le­gătura semantică nu se mai poate vedea):
  calcul (< lat. calculus)     =   „pietricică formată în  anumite organe   ale omului (renal, vezicular etc.)";
calcul (< lat.

calculus)     =    „socoteală,  operaţie matematică".

Diferenţierea sensurilor se face prin formele  diferite de plural (omonimie parţială):
  calcul / calculi =   „pietricele";
  calcu / calcule =   „socoteli".

c)      derivarea lexicală:
  sunătoare =   „nume de plantă";
sunătoare =  „care produce sunete" (sună + sufix  -ător);

fierăriei =   „lucruri de fier" (fier + sufix  colectiv  -arie);
fierărie =   „prăvălia în care se prelucrează sau se   vinde fier" (fierar + sufix nume  de loc  -ie).

  Omonimele sunt cuvinte înregistrate în articole de  dicţionar diferite, ca o dovadă că, deşi au o formă identică, între sensurile  cuvintelor respective nu mai există nici o legătură. Au calitatea de a fi omofone (aceeaşi pronunţare) şi omografe (aceeaşi grafie).
 

CLASIFICAREA OMONIMELOR:

  A.      După  gradul de identitate formală:
  a)     omonime  totale (au toate formele identice):
  mai adverb;
  mai  substantiv  = „lună";
  coş (coşuri)      = „obiect împletit din papură, rafie  sau nuiele";
 coş  (coşuri)      =  „bubuliţă purulentă care se formează pe piele".

b) omonime parţiale (sunt  identice numai unele forme flexionare):
  -     diferenţiere  semantică prin formele de plural: cap, capi, capuri, capete; corn, corni,  cornuri, coarne; ochi; ochi, ochiuri.
  -    diferenţiere semantică prin apartenenţă la clasa  morfologică: cer (substantiv);     cer (verb, indicativ prezent).
 

B. După relaţia dintre omonime (în funcţie de  posibilitatea de a se întâlni în   aceleaşi domenii sau contexte):
  a) omonime intolerabile (unul dintre cuvinte este înlăturat  pentru a se evita   confuzia de sens):
  păcurar =  „vânzător de păcură",     păcurar = „păstor",
  caz în care s-a înlocuit cuvântul păcurar 2  = „păstor" cu „cioban",
  rămânând ca „păcurar" să denumească  „vânzătorul de păcură".
 

b) omonime tolerabile (diferenţiabile în funcţie de context):
  a afecta = „a atribui o sumă de  bani" („Guvernul a afectat suma de   ...pentru...");
  a afecta = „a manifesta o stare  sufletească negativă ca urmare a unui   eveniment neplăcut" („Este afectat de vestea primită").
 

C.     După  apartenenţa morfologică:

a)     omonime  lexico-gramaticale:
  -    aparţin unor clase morfologice diferite: cer = substantiv;
  cer = verb;
  vine = substantiv, forma de plural de la vână;
  vine =   verb.
  -     provin din conversiune:
  absolut  (adj.) - absolut (subst.) - absolut (adv.);
muncitor j(adj.) - muncitor (subst.)

  Observaţie:
  Omonimele lexico-gramaticale provenite din  conversiune sunt numeroase, pentru că limba română se numără printre limbile în  care fenomenul conversiunii este foarte frecvent. Fenomenul  omonimiei este acceptat numai în  cazul în care cuvintele respective îşi schimbă şi  sensul lexical, nu numai valoarea morfologică.
 

b)     gramaticale (aparţin  aceleiaşi clase morfologice, au acelaşi sens, dar au forme flexionare  diferite):
  lucrează  = verb  intranzitiv, prezent, pers. a III-a, sg.;
lucrează = verb  indicativ prezent, pers. a III-a, pl.;
lucrează = verb  imperativ, pers. a II-a, sg.

• Tweet this article
• Distribuie
• 

Titluri asemanatoare

• Sinonimie (relatii semantice)
• Antonimie (relatii semantice)
• Paronimie (relatii semantice)
• Campuri semantice (nivelul lexico-semantic)

Gimnaziu

Liceu

Poezii

• Adio - Mihai Eminescu

  De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi, cu bine! Mă voi feri în calea mea De tine. De astăzi dar tu fă ce vr...

• Cât de maret e Dumnezeu! - Costache Ioanid

  Cat de maret e Dumnezeu! Vad marea cu talazuri grele, ma-nalt pe muntii de bazalt si-mi zboara gandul printre stele, tot...

• Iubirea împărătească - Elena Armenescu

  Prolog 1 Când tainic s-a deschis în întuneric Atotvăzătorul, imensul ochi himeric Pleoapa -Universul, s-a mişcat c...

Poeti

• Mateiu Ion Caragiale

• Mihai Eminescu

• Stefan Baciu

• Vasile Voiculescu

• Alexandru Andries

• George Bacovia

• Elena Farago

• George Cosbuc

• Octavian Goga

• Ion Minulescu

• Radu Gyr

• Iulian Boldea

• Tudor Arghezi

• Vasile Alecsandri

Cautari pe site

mijloace interne de imbogatire a vocabularului , Elev de mircea santimbreanu rezumat , mircea sintimbreanu , Momentele subie rului din povestea porculyi , Momentele subiectului din povestea porcului , Recrea ia mare , povestea unui om lenes , diftong , polisemantism , Accent , Diftong triftong hiat , Despartirea cuvintelor un silaba , Silaba , plan eseu , teste initiale romana clasa a 9 a , Parti de vorbire , Morometii povestire ,