Omonimie (relatii semantice)



Omonimie
definiţie:   Relaţie dintre două sau mai multe cuvinte care au aceeaşi formă dar sensuri diferite.

Nivele de reprezentare:
    -lexical (omonimie lexicală):
    lin = „uşor";   lin = „specie de  peşte".

-gramatical (omonimie morfologică, lexico-gramaticală):
  el cântă (pers.  a IlI-a, sg.) =   ei cântă (pers.  a III-a, pl.);
  un (nişte)=   articol nehotărât;
  un (doi)=   numeral;
  un (altul)=   adjectiv pronominal.

-sintactic:
chemarea profesorului      =   „profesorul cheamă"  sau „profesorul   este  chemat".

CAUZELE OMONIMIEI LEXICALE:

a) convergenţa fonetică (evoluţia fonetică spre aceeaşi formă a două  cuvinte diferite ca  sens, de origini diferite, fie un cuvânt moştenit sau altul împrumutat, fie  împrumuturi din limbi diferite):
  casă (< lat. casa) =   „clădire  destinată pentru a servi de locuinţă omului";

casă (< it. cassa) =   „dulap, lădiţă pentru bani", „loc unde  se fac plăţi".

lin (< lat. lenis)=   „domol, uşor";
    lin (împrumut din slavă) =    „specie de peşte".


  b)     divergenţă  semantică (apariţia  unui sens nou în structura semantică a unui cuvânt polisemantic îndepărtat de  sensul de bază, astfel încât le­gătura semantică nu se mai poate vedea):
  calcul (< lat. calculus)     =   „pietricică formată în  anumite organe   ale omului (renal, vezicular etc.)";
calcul (< lat.

calculus)     =    „socoteală,  operaţie matematică".

Diferenţierea sensurilor se face prin formele  diferite de plural (omonimie parţială):
  calcul / calculi =   „pietricele";
  calcu / calcule =   „socoteli".

c)      derivarea lexicală:
  sunătoare =   „nume de plantă";
sunătoare =  „care produce sunete" (sună + sufix  -ător);

fierăriei =   „lucruri de fier" (fier + sufix  colectiv  -arie);
fierărie =   „prăvălia în care se prelucrează sau se   vinde fier" (fierar + sufix nume  de loc  -ie).


  Omonimele sunt cuvinte înregistrate în articole de  dicţionar diferite, ca o dovadă că, deşi au o formă identică, între sensurile  cuvintelor respective nu mai există nici o legătură. Au calitatea de a fi omofone (aceeaşi pronunţare) şi omografe (aceeaşi grafie).
 

CLASIFICAREA OMONIMELOR:


  A.      După  gradul de identitate formală:
  a)     omonime  totale (au toate formele identice):
  mai adverb;
  mai  substantiv  = „lună";
  coş (coşuri)      = „obiect împletit din papură, rafie  sau nuiele";
 coş  (coşuri)      =  „bubuliţă purulentă care se formează pe piele".

b) omonime parţiale (sunt  identice numai unele forme flexionare):
  -     diferenţiere  semantică prin formele de plural: cap, capi, capuri, capete; corn, corni,  cornuri, coarne; ochi; ochi, ochiuri.
  -    diferenţiere semantică prin apartenenţă la clasa  morfologică: cer (substantiv);     cer (verb, indicativ prezent).
 

B. După relaţia dintre omonime (în funcţie de  posibilitatea de a se întâlni în   aceleaşi domenii sau contexte):
  a) omonime intolerabile (unul dintre cuvinte este înlăturat  pentru a se evita   confuzia de sens):
  păcurar =  „vânzător de păcură",     păcurar = „păstor",
  caz în care s-a înlocuit cuvântul păcurar 2  = „păstor" cu „cioban",
  rămânând ca „păcurar" să denumească  „vânzătorul de păcură".
 

b) omonime tolerabile (diferenţiabile în funcţie de context):
  a afecta = „a atribui o sumă de  bani" („Guvernul a afectat suma de   ...pentru...");
  a afecta = „a manifesta o stare  sufletească negativă ca urmare a unui   eveniment neplăcut" („Este afectat de vestea primită").
 

C.     După  apartenenţa morfologică:

a)     omonime  lexico-gramaticale:
  -    aparţin unor clase morfologice diferite: cer = substantiv;
  cer = verb;
  vine = substantiv, forma de plural de la vână;
  vine =   verb.
  -     provin din conversiune:
  absolut  (adj.) - absolut (subst.) - absolut (adv.);
muncitor j(adj.) - muncitor (subst.)


  Observaţie:
  Omonimele lexico-gramaticale provenite din  conversiune sunt numeroase, pentru că limba română se numără printre limbile în  care fenomenul conversiunii este foarte frecvent. Fenomenul  omonimiei este acceptat numai în  cazul în care cuvintele respective îşi schimbă şi  sensul lexical, nu numai valoarea morfologică.
 

b)     gramaticale (aparţin  aceleiaşi clase morfologice, au acelaşi sens, dar au forme flexionare  diferite):
  lucrează  = verb  intranzitiv, prezent, pers. a III-a, sg.;
lucrează = verb  indicativ prezent, pers. a III-a, pl.;
lucrează = verb  imperativ, pers. a II-a, sg.




Taguri: liceu , cls-IX-a , comunicare , omonime , relatii semantice , clasa a-IX-a

Titluri asemanatoare


Gimnaziu


Liceu



Autori

Alexandru Macedonski

poet,prozator,dramaturg

Ion Pillat

poet,eseit

Mihail Kogalniceanu

prozator

Ana Blandiana

poet,prozator,eseit

Poezii

  • Cât de maret e Dumnezeu! - Costache Ioanid

    Cat de maret e Dumnezeu! Vad marea cu talazuri grele, ma-nalt pe muntii de bazalt si-mi zboara gandul printre stele, tot...

  • Ea va veni - Alexandru Andries

    Întâi a fost pe vreme rea, Era noros şi vânt bătea Şi, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lu...

  • Orion - Geo Bogza

    Nici o corabie nu s-a întors vreodata Din marile sudului sau de la capricorn Atât de pura si eleganta fregata, Cum se ...

Poeti

Cautari pe site

pinocchio momentele subiectului , Familia de cuvinte a cuv limba , Mesaj moara cu noroc , caracterizarea lui dulau din doi cini , Caracterizarea batranei din moara cu nororc , Ghi moara cu noroc , Familia lexical a cuv ntului a fi , Personaje recreatia mare , sinonimele cuvantului emo ie , Balta Alb pe momentele subiectului , alexandru lapusneanu , caracterizarea paralela a pesonajelor din fabula doi caini de alexandru donici , caracterizarea lui Fat Frumos din tinerete fara batranete , caracterizarea lui fat frmos in tinerete fara batranete si viata fara de moarte , Caracterizarea paralela a personajelor dinfabula doi ciini de alecu donici , textul veverita de mihail sadoveanu , Cuvinte formate din literele d u p l e n ,