Polisemie (Polisemantism)



Polisemie (Polisemantism)
  Capacitatea celor mai multe cuvinte dintr-o limbă naturală de a avea mai multe sensuri. Este considerată o categorie semantică fundamentală şi universală pentru că se manifestă în orice limbă.
  Aproximativ 80% din fondul principal al limbilor actuale este compus din cuvinte polisemantice (cifra variază de la o limbă la alta). Polisemia caracterizează în primul rând verbele, substantivele şi adjectivele. Este direct proporţională cu vechimea cuvântului şi cu frecvenţa folosirii lui în limbă.
 

De exemplu, cuvântul pământ are în limba română următoarele sensuri:
  1.      „planeta pe care locuim"             Pământul este o planetă ca şi Marte
  2.      „scoarţa globului terestru" O râmă a ieşit de sub pământ.
  3.      „întindere de uscat":                   Salvarea naufragiaţilor era o fâşie   pământ.
  4.      „teren cultivabil":                       I s-a restituit pământul după război.

5. „materie din care este alcătuită   partea solidă a globului terestru": Plantele cresc în pământ.
6. „teritoriu, regiune, ţinut": „după obiceiul pământului

7. în locuţiuni şi expresii:
  - „foarte departe": la capătul pământului;
  - „totdeauna": de când e lumea şi pământul;
  - „diferenţă mare": ca de la cer la pământ.

Se manifestă şi la nivelul altor construcţii sau structuri:
„Ti-am cântat melodia":
-  „Am cântat melodia pe care ai compus-o chiar tu."
  - „Am cântat o melodie compusă de altcineva şi tu ai ascultat-o."
 
 
 

 




Titluri asemanatoare